curma² sf vz curmala

curma¹ [At: PONTBRIANT D. / Pzi: curm / E: pbl curm¹ cf alb kurmue] 1 vt (D. sfori legaturi etc.) A strange tare incat patrunde in carne. 2 (Reg) vt A taia un lemn dea curmezishul. 34 vtr A (se) rupe. 5 vr (D. oameni) A se apleca de mijloc. 7 vtr A (se) obosi. 89 vtr (Fig) A (se) intrerupe brusc. 1011 vtr (Fig) A (se) omori. 1213 vt (Fig) A incheia (sau a intrerupe) o conversatzie. 14 vt (C. i. parul) A lega strans. 1516 vtr (Cop „din drum”) A (se) abate din drum. 17 vt A traversa. 1819 vt (Ie) A ~ pamantul A umbla (sau a se zbate) mult. 2021 vtr A (se) decide (in cele din urma). 2223 vtr (D. o actziune judiciara) A (se) stinge.

A CURMÁ curm tranz. 1) A strange tare patrunzand. Legatura era prea stransa i curma bratzul. 2) rar (lemne) A desface dea lungul prin taiere; a despica. 3) fig. A face sa inceteze (pentru un timp). ~ o discutzie. 4) A face sa se curme. /Cuv. autoht.

A SE CURMÁ ma curm intranz. 1) A se rupe in doua sau in mai multe bucatzi (prin indoire lovire etc.); a se frange. 2) rar A se indoi de mijloc; a se apleca tare; a se frange. 3) fig. A se opri brusc; a se frange. 4) A ajunge la sfarshit; a se termina. Viatza i sa curmat. /Cuv. autoht.

curmà v. 1. a rupe a frange: foamea il curma la inima; 2. fig. a intrerupe a taia shirul: i curma vorba; 3. a inceta a se stinge: vieatza mi se curma. [Dintr’un primitiv curm trunchiu (conservat in derivatul curmeiu) inrudit cu sinonimul gr. mod. KORMÓS de unde shi macedorom. curmatu spetit (lit. paralizat sau butucit): sensul primitiv al verbului e a «trunchià»].

curmá f. pl. ale (ngr. kurmás shi hurmás d. turc. [d. pers.] hurma). Poama curmaluluĭ. (Curmaleles lungaretze foarte dulcĭ shi aŭ un simbure foarte dur. Ele cresc unele linga altele pe o coada k frunzele salcimuluĭ). Constitue un aliment al Africanilor. Vechĭ shi hurma.

2) curm shi (vechĭ) curméz a á v. tr. (d. curm 1; vgr. kormázo curm. Cp. cu scurm). Taĭ fring: a curma un lemn (cu feresteu saŭ cu toporu in curmezish). Fig. Intrerup taĭ: a curma cuĭva vorba un glontz iĭ curma vĭatza. A o curma cu cineva a rupe relatziunile cu el. A te curma la inima foamea a fi foarte flamind. V. refl. Ma sfirshesc incetez ma sting: vĭatza i s’a curmat. Bratzele i se curma fac indoiturĭ de grase ces (k la copiĭ).

curméz V. curm 2.

curmá (a ~) vb. ind. prez. 3 cúrma

curmá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. cúrma imperf. 3 sg. curmá; conj. prez. 3 sg. shi pl. cúrme

CURMÁ vb. 1. v. inceta. 2. v. intrerupe. 3. v. opri. 4. a intrerupe a opri (fig.) a reteza a stavili. (Nu poate ~ scandalul; ia ~ vorba.) 5. a intrerupe (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.)

CURMÁ vb. v. reteza taia.

CURMA vb. 1. a conteni a inceta a se opri a se potoli a se sfirshi a sta a se termina (inv. shi pop.) a (se) ostoi (prin Ban.) a se prorupe (Mold.) a tinchi (inv.) a se precurma. (Vijelia vintul sa ~.) 2. a inceta a se intrerupe a se opri (fig.) a se fringe. (Cintecul sa ~ brusc.) 3. a (se) intrerupe a (se) opri (fig.) a (se) taia. (I sa ~ respiratzia de emotzie.) 4. a intrerupe a opri (fig.) a reteza a stavili. (Nu poate ~ scandalul; ia ~ vorba.) 5. a intrerupe (fig.) a rupe. (A ~ tacerea.)

curma vb. v. RETEZA. TAIA.

A curma ≠ a spori

curmá curm vb. tranz. refl. A taia dea curmezishul; a (se) frange a (se) rupe. Cf. alb. kurmue (DEX MDA); cuvant autohton cf. alb. kurmue din i.e. *sker *ker „a taia” sau *skeu „a taia a desface a razui a scurma” (Russu). Cuv. rom. > ucr. kurmej „shtreang facut din caltzi” scr. kormen (Russu).