CURMÁ curm vb. I. I. 1. Tranz. (Despre sfori franghii legaturi) A strange tare a patrunde in carne; a strangula. 2. Tranz. A taia un lemn dea curmezishul. ♦ Tranz. shi refl. A (se) frange a (se) rupe. 3. Refl. (Despre oameni) A se apleca de mijloc. II. Fig. 1. Tranz. shi refl. A (se) intrerupe brusc; a (se) termina. ♦ A(shi) pune capat vietzii zilelor; a (se) omori. 2. Tranz. A incheia sau a intrerupe o conversatzie. Cf. alb. kurmue.