întrerupt, ~ă a [At: HAM ANGIU, C. C. 468 / V: ~umpt / Pl: -pți, -e / E: întrerupe] 1 a (D. o acțiune) Care este temporar suspendat. 2 a (D. o persoană) Care este oprit în timp ce vorbește. 3 a Oprit în cursul desfășurării unei activități. 4 a (D. curentul electric) Oprit brusc. 5 av Cu întreruperi. 6 a Fără continuitate Cf rupt, tăiat.

ÎNTRERÚPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. (Despre acțiuni în desfășurare) Care este oprit temporar; curmat, suspendat. Discuție întreruptă. ♦ (Adverbial) Cu întreruperi, fără continuitate. Vezi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul. EMINESCU, N. 76. ♦ Cu continuitatea suprimată; tăiat, rupt. Fir întrerupt.

ÎNTRERÚPT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTRERUPE și A SE ÎNTRERUPE. 2) și adverbial (în opoziție cu continuu) Care are întreruperi. /v. a (se) întrerupe

întrerupt a. 1. suspendat; 2. fig. fără șir șau continuitate.

*întrerúpt, -ă adj. Fără continuitate. Adv. A scrie întrerupt.

întrerumpe v vz întrerupe

întrerupe [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / V: (reg) ~umpe / Pzi: întrerup / E: între + rupe cf fr interrompre] 1-2 vtr A (se) suspenda temporar desfășurarea unei acțiuni. 3-4 vtr (Pgn) (A opri pe cineva sau) a se opri în cursul desfășurării unei activități. 5 vt A opri pe cineva în timp ce vorbește. 6 vr (D. curentul electric) A se opri brusc. 7 vt A stingheri pe cineva de la ceva.

ÎNTRERÚMPE vb. III v. întrerupe.

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. A opri temporar, printr-o intervenție, cursul, desfășurarea unui lucru, a unei acțiuni, a unei mișcări etc.; a opri, a stingheri pe cineva de la ceva. Înghețul și viscolele iernii au întrerupt lucrările. SADOVEANU, O. VI 394. Poftindu-i la mese, îi ruga frumos să nu întrerupă artistele pe scenă. BART, E. 360. Pe cînd eram ajuns aci cu scrisul, fusei întrerupt de fetița mea. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Refl. Toți se întrerupseră din lucru. C. PETRESCU, Î. II 43. Își executa mișcările însoțite de aceleași fluierături. Deodată se întrerupe. SAHIA, N. 110. ♦ A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. Să ne dea nouă pămîntul, că noi îl muncim! îl întrerupseră alții gălăgios. REBREANU, R. II 88. Nu întrerupeți pe orator! CARAGIALE, O. I 156. Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dacă mă întrerupi mereu! id. ib. II 126. ◊ Absol. Profesorul... încercă de cîteva ori să întrerupă. C. PETRESCU, Î. I 14. Uite, vezi! ăsta e cusurul tău – întrerupi! CARAGIALE, O. II 126. – Forme gramaticale: perf. s. întrerupsei, part. întrerupt. – Variantă: (învechit) întrerúmpe (NEGRUZZI, S. I 99) vb. III.

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.

ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre].

ÎNTRERÚPE vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.) II. tr. a lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. (după fr. interrompre)

A ÎNTRERÚPE întrerúp tranz. A face să se întrerupă. ~ o activitate. ~ lucrările. /între- + a rupe^[1]

A SE ÎNTRERÚPE mă întrerúp intranz. A se opri în cursul unei activități, unei acțiuni. M-am întrerupt din lucru. /între- + a rupe^[1]

întrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a tăia vorba; 3. a se opri la mijloc.

*întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup.

întrerúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrerúp, perf. s. 1 sg. întrerupséi, 1 pl. întrerúpserăm; part. întrerúpt corectată

întrerúpe vb. rupe^[1]

ÎNTRERÚPT adj. v. intermitent.

ÎNTRERUPT adj. intermitent, întretăiat, (fig.) rupt. (Plîns ~; respirație ~.)

Întrerupt ≠ continuu, neîntrerupt

ÎNTRERÚPE vb. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) 5. v. curma. 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația de emoție.) 11. a se frânge. (Liniile se ~ în acel punct.)^[1]

ÎNTRERUPE vb. 1. a(-și) înceta, a(-și) opri, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a înceta, a (se) opri, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a suspenda. (Au ~ cursurile pe cîteva zile.) 4. a se opri, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mîncat.) 5. a curma, a opri, (fig.) a reteza, a stăvili. (Nu poate ~ scandalul.) 6. (înv.) a prerumpe. (Scuză-mă că te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ tăcerea.) 8. a conteni, a înceta, a se opri, (Mold. și Bucov.) a stîmpi, (înv.) a pristoi. (A ~ din cîntat, din citit, cu vorba.) 9. a se curma, a înceta, a se opri, (fig.) a se frînge. (Cîntecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația de emoție.) 11. a se frînge. (Liniile se ~ în acel punct.)