CUI cuie s. n. 1. Piesa de metal sau de lemn formata dintro tija cu varf ascutzit shi cu un capat numit floare cu care se fixeaza intre ele diferite piese care se bate in zid sau in lemn pentru a servi k suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de sigurantza formata dintro bucata de sarma indoita cu un ochi la un capat care impiedica desfacerea piulitzelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uitzi raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simtzi frigul a dardai de frig. Ai intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama o banuiala o indoiala o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv care shil ia cineva leganduse de un pretext pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. Ashi pune pofta in cui = a renuntza la o dorintza la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare k forma cu un cui (1). Lat. cuneus.

cui sn [At: M. COSTIN ap. LET. I 254/8 / V: (reg) cunu / Pl: ~e / E: ml cuneus um] 1 (Mar) Pana. 2 Bucata de lemn shi mai ales de metal subtzire de forma cilindrica sau cu muchii ascutzita la un capat shi cu floare la celalalt care se bate in lemn sau in zid servind la fixarea unui obiect de altul. 3 (Is) ~ de lemn Cep. 4 (Is) ~ spintecat Piesa de sigurantza dintro bucata de sarma indoita care impiedica desfacerea piulitzelor. 5 (Ie) ~ cu (sau pe) ~ (se) scoate Exprima parerea k o suferintza noua face sa se uite cea dinainte. 6 (Pfm; ie) Ashi bate un ~ in cap A adopta o atitudine care aduce necazuri. 7 (Pfm; ie) A avea nadejde in cineva k intrun ~ de tei A nu avea incredere. 8 (Pfm; ie) A fi (a se shti) cu (sau a avea ai sta ai intra) un ~ la (sau in) inima (sau in coasta) A avea o teama mare. 9 (Pfm; iae) A avea un necaz mare. 10 (Pfm; ie) A sta (sau a fi k) pe ~e A fi nerabdator. 11 (Pfm; iae) A nu avea astampar. 12 (Pfm; ie) A face ~e (de bleah) Ai fi frig. 13 Bucata de lemn sau de metal batuta sau inshurubata in perete sau in usha servind drept cuier. 14 Fiecare din bratzele cuierului. 15 (In casele tzaraneshti; pex) Cuier de perete. 16 (Pfm; ie) Ashi pune poftan ~ A renuntza la un lucru mult dorit. 17 (Reg; adesea lpl) Zavor de lemn. 18 Bucata de lemn infipta in usha drept clantza. 19 (Reg; is) ul capatului ~ie la capete ~ele de la capul osiilor ~ul de bleah ~ul de caramb ~ele de la rascoale Cuiele (2) care tzin fixa roata carului. 20 (Mol; la car; is) ~ prin dric(uri) Cui (2) care uneshte piscul cu inima shi cu vartejul carului. 21 (Mun; la car; is) ~ din inima (sau din inimoiul carutzei sau carului ~ul inimii) Cui (2) care trece prin dricuri. 22 (Reg; la car; is) ~ din urechi Cui (2) care trece prin urechile protzapului shi prin pisc. 23 (La carutze) Cui (2) batut la capatul oishtei de care se leaga opritorile. 24 (Reg; la jug; is) ~ul jugului ~ul din (la prin) jug ~ul japitzei ~ul grindeiului Cui (2) care intra prin gaura japitzei a protzapului prin cea din ceafa jugului shi prin protzap shi care de obicei ramane totdeauna la jug. 25 (La jug) Resteu. 26 (Reg; la carcea; is) ~ul lopatzelei Cuiul (2) care se varsa la capatul din stanga al lopatzelei carcelei. 27 (Reg; la plug; is) ~ul potangului Cui (2) care apuca potangul plugului. 28 (La grapa; is) ~ele grapei Dintzii grapei. 29 (La razboiul de tzesut) Cui (2) care se vara intruna din gaurile lopatzicei spre a impiedica sulul de a se da inapoi. 30 (La vartelnitza) Fiecare din cele patru fofeze de la capetele rascrucilor. 31 (Reg; is) ~ele alergatoarei Cuiele (2) care trec prin capetele celor doua fofeze shi prin capatul de sus al razimatoarei alergatoarei. 32 (Reg; is) ~ de scara sau ~ul scarii Fuscel. 33 (Reg; is) ~ele fagurului Cele cateva randuri de betze care se cladesc fagurii. 34 (Reg; la masa dulgherului; is) ~ul shurubului Rasucitorul. 35 (Pop; la vioara) Cheie ce intinde coarda. 36 (Reg; la case tzaraneshti) Fiecare din parii in jurul carora se impletesc nuielele care se lipeshte huma obtzinanduse astfel peretzii casei. 37 (Reg; ics) Dea ~ul (sau ~u) Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 38 (Reg) Pahar mic. 39 (Reg) TZoi. 40 (Reg; fig; ned) Boala cu junghiuri. 41 (Pfm; ie) A avea ~e la inima A avea crampe la stomac. 42 (Iht; reg) Porcushor. 43 (Pop; is) ~ul lui Pepelea Drept al cuiva care permitzand o interpretare abuziva aduce neplaceri altcuiva.

CUI cuie s. n. 1. Piesa mica cilindrica sau in patru muchii de metal sau de lemn turtita la un capat shi ascutzita la celalalt cu care se fixeaza intre ele diferite piese care se bate in zid sau in lemn pentru a servi k suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de sigurantza formata dintro bucata de sarma indoita cu un ochi la un capat care impiedica desfacerea piulitzelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uitzi raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simtzi frigul a dardai de frig. Ai intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama o banuiala o indoiala o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv care shil ia cineva leganduse de un pretext pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. Ashi pune pofta in cui = a renuntza la o dorintza la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare k forma cu un cui (1). Lat. cuneus.

CUI cuie s. n. 1. Mica piesa cilindrica sau in patru muchii de metal sau de lemn turtita la un capat shi ascutzita la celalalt cu care se leaga sau se fixeaza doua sau mai multe partzi intre ele care se bate in lemn sau in zid pentru a servi k suport etc. Mioi cumpara... o mina de cuie. CAMILAR N. I 166. Infipse repede luminarea intrun cui de pe coltzu lazii. BUJOR S. 110. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de sigurantza care impiedica desfacerea piulitzelor. ◊ Expr. Ai intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama. Cui pe cui scoate sau cui cu cui se scoate = o suferintza face sa se uite cea dinainte. ◊ (Familiar) A face (sau a taia) cuie = a dirdii de frig. O sa va pui sa facetzi nitzele cuie clantzaninduva dintzii. ISPIRESCU L. 323. ♦ (Mai ales in legatura cu verbele «a pune» «a atirna») Cuier simplu de perete. Ishi puse in cui paltonul ud. EMINESCU N. 35. Batrinul Dan desprinde un palosh vechi din cui. ALECSANDRI P. A. 163. ◊ Cuiul lui Pepelea = cui care Pepelea (personaj din basmele! populare) il poseda in casa altuia shi carei servea drept pretext k sa intre in casa aceluia de cite ori voia; fig. drept care shil creeaza cineva pe baze shubrede pentru a stingheri pe altul. ◊ Expr. Ashi pune pofta in cui = a renuntza la un lucru mult dorit. Ba cit despre fata lui Papuraimparat punetzi pofta in cui. ALECSANDRI T. 396. 2. Nume dat mai multor piese de lemn sau de metal (la car la jug la plug la razboiul de tzesut etc.) asemanatoare k forma cu cuiul (1). Scoase cuiul din capul osiei de dindarat. ISPIRESCU L. 226.

CUI ~e n. 1) Obiect de metal sau de lemn ascutzit la un capat shi turtit la celalalt cu care se fixeaza doua piese impreuna sau care se bate in perete servind de cuier. ◊ Ashi pune poftan ~ a renuntza la ceva. 2) Piesa metalica asemanatoare cu acest obiect. ◊ ~ de sigurantza shtift de sigurantza. ~ de bujie electrod central de aprindere. [Monosilabic] /<lat. cuneus

cuĭ n. pl. cuĭe (lat. cúneus it. cógno pv. cunh fr. coin sp. cuño port. unho. V. cuneiform). Bucatzica de metal orĭ de lemn care se infige in lemn orĭ in zid k sa fixezĭ orĭ sa atirnĭ ceva. Fig. Necaz mare: am un cuĭ la inima. Lucru care atrage atentziunea: cuĭu expozitziuniĭ franceze de la 1889 a fost turnu Eiffel. Cuĭu luĭ Pepelea cuĭ care Pepelea il avea in casa care o daruise altuĭa shi la care venea pe la mezu noptziĭ k sashĭ atirne haĭna shi pin urnare nul lasa sa doarma. De aicĭ vorba de fereshtete de cuĭ strain in casa. Cuĭ de rufe prinzatoare de rufe. V. prinzatoare.

cuiu n. 1. capataiu de fier ce se baga in lemn in peretzi; 2. fig. necaz mare suferintza adanca: unchiashul era cu cuiul la inima ISP [Lat. CUNEUS].

cui¹ s. n. pl. cúie

cui s. n. pl. cúie

cui pl. cuie

cuiu cuie.

CUI s. 1. (inv.) gavozd. (A batut un ~ in perete.) 2. cui cilindric v. shtift; cui de sigurantza v. splint; cui spintecat v. splint. 3. v. ciocalteu.

CUI s. v. coltz fuscel ic masea pana spitza treapta tzinta.

CUI s. 1. (inv.) gavozd. (A batut un ~ in perete.) 2. (TEHN.) cui cilindric = spin shtift; cui de sigurantza = splint. 3. (TEHN.) ciocilteu (Olt. shi vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)

cui s. v. COLTZ. FUSCEL. IC. MASEA. PANA. SPITZA. TREAPTA. TZINTA.

cúi (cúie) s. n. 1. Piesa mica turtita la un capat shi ascutzita la celalalt diblu. 2. Crampon. 3. Cuier cirlig. 4. Intzepatura junghi. Istr. cuñu. Lat. cuneus (Pushcariu 433; CandreaDens. 426; REW 2396; DAR); cf. alb. kuń (Meyer 215; Philippide II 639) prov. cunh fr. coin sp. cuño port. cunho. Der. cuier s. n. (suport care se atirna obiecte de imbracaminte); cuia vb. (a fixa talpa la pantofi cu tzinte de lemn); cuishor s. n. (dim. al lui cui; catarama; condiment alimentar aromat; planta Ribes aureum); cuishoare s. f. pl. (nume dat mai multor plante ornamentale: Ribes aureum Asclepias cornuti Dianthus Carthusianorum Dianthus chinensis Caryophyllus aromaticus). Cf. incuia descuia.

cúi cuie s.n. Pahar: „Un cui de horilca” (Papahagi 1925; Apsha). Probabil in relatzie cu la expr. cui pe cui se scoate (argument frecvent invocat de persoanele mahmure pentru a se drege cu un pahar de alcool). Lat. cuneus.

cui cuie s. n. 1. (tox.) acul seringii hipodermice folosite la administrarea unui drog prin injectare. 2. (tox.) tzigara de marijuana. 3. (tox.) bila de heroina. 4. tzigara.

a bate un cui expr. (glum.) a fuma o tzigara.

a face cuie expr. ai fi foarte frig.

a face un cui expr. (tox.) a confectziona o tzigara de marijuana.

a se face lada de cuie expr. ai fi foarte frig.

a trage un cui expr. (tox.) a fuma o tzigara de marijuana.