CUI cuie s. n. 1. Mica piesa cilindrica sau in patru muchii de metal sau de lemn turtita la un capat shi ascutzita la celalalt cu care se leaga sau se fixeaza doua sau mai multe partzi intre ele care se bate in lemn sau in zid pentru a servi k suport etc. Mioi cumpara... o mina de cuie. CAMILAR N. I 166. Infipse repede luminarea intrun cui de pe coltzu lazii. BUJOR S. 110. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de sigurantza care impiedica desfacerea piulitzelor. ◊ Expr. Ai intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama. Cui pe cui scoate sau cui cu cui se scoate = o suferintza face sa se uite cea dinainte. ◊ (Familiar) A face (sau a taia) cuie = a dirdii de frig. O sa va pui sa facetzi nitzele cuie clantzaninduva dintzii. ISPIRESCU L. 323. ♦ (Mai ales in legatura cu verbele «a pune» «a atirna») Cuier simplu de perete. Ishi puse in cui paltonul ud. EMINESCU N. 35. Batrinul Dan desprinde un palosh vechi din cui. ALECSANDRI P. A. 163. ◊ Cuiul lui Pepelea = cui care Pepelea (personaj din basmele! populare) il poseda in casa altuia shi carei servea drept pretext k sa intre in casa aceluia de cite ori voia; fig. drept care shil creeaza cineva pe baze shubrede pentru a stingheri pe altul. ◊ Expr. Ashi pune pofta in cui = a renuntza la un lucru mult dorit. Ba cit despre fata lui Papuraimparat punetzi pofta in cui. ALECSANDRI T. 396. 2. Nume dat mai multor piese de lemn sau de metal (la car la jug la plug la razboiul de tzesut etc.) asemanatoare k forma cu cuiul (1). Scoase cuiul din capul osiei de dindarat. ISPIRESCU L. 226.