CUI cuie s. n. 1. Piesa de metal sau de lemn formata dintro tija cu varf ascutzit shi cu un capat numit floare cu care se fixeaza intre ele diferite piese care se bate in zid sau in lemn pentru a servi k suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesa de sigurantza formata dintro bucata de sarma indoita cu un ochi la un capat care impiedica desfacerea piulitzelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rau face sa uitzi raul anterior. (Fam.) A face (sau a taia) cuie = a simtzi frigul a dardai de frig. Ai intra cuiva un cui in inima = a se strecura in sufletul cuiva o teama o banuiala o indoiala o grija etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv care shil ia cineva leganduse de un pretext pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. Ashi pune pofta in cui = a renuntza la o dorintza la un lucru ravnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemanatoare k forma cu un cui (1). Lat. cuneus.