opțiuni
  • info

13 definiții pentru covru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÓVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. – Cf. rus. krov.

CÓVRU, covruri, s. n. (Reg.) Vizuină, bârlog, cotlon. – Cf. rus. krov.

cóvru sn [At: DOSOFTEI, V. S. 80/12 / Pl: ~ri / E: rs кровъ] (Mol; Trs) 1 Vizuină făcută în pământ de animale sălbatice. 2 Adăpost al unui câine. 3 Locuință primitivă în grotă. 4 (Glg) Depresiune mică, rotunjită, în câmp, fără scurgere. 5 Vâlcea care seamănă cu o vizuină.

CÓVRU, covruri, s. n. (Mold.) Vizuină, bîrlog, cotlon. Cățelușa a tăcut, trăgîndu-și botul ascuțit în covru, după ce adulmecase la străin flori de sînziene. SADOVEANU, N. P. 105. Și într-un covru scurmat în pămînt, între frunze șipăiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. SADOVEANU, O. III 356. ♦ Fig. Locuință primitivă. Am văzut un fel de covru din alte vremuri. Foarte bună colibă, m-am bucurat eu. SADOVEANU, N. F. 67.

CÓVRU ~ri n. reg. 1) Adăpost subteran, pe care și-l sapă unele animale sălbatice; vizuină; bârlog. 2) fig. Locuință primitivă; colibă. /cf. rus. krov

COVRU s.n. (Mold.) Gaură în pămînt servind drept adăpost; vizuină. Un prieten împlîntasă un migdal lîngă covrul lui. DOSOFTEI, VS Etimologie: cf. rus. krov, Cf. comoară, m i ș i n ă, peșteră.

covru n. Mold. culcuș de câine, de iepure. [Cf. it. COVOLO].

cóvru, V. crov.

crov n., pl. urĭ (sîrb. krov, vsl. krovŭ, acoperiș, acoperemînt, sîrb. skrovište, vsl. sŭkr-, ascunzătoare, zakrovŭ, vizuină. V. pocrov). Olt. Groapă, adîncătură (În Rț. și croc. Augm. crovan, pl. e; dim. croviț, pl. e). Croh (d. vsl.). Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne orĭ de porc). Covru (met. din crov, ca codru din crod). Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și groh (Tut.) V. bîrlog, vizuină, cotlon, somină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cóvru (reg.) (co-vru) s. n., art. cóvrul; pl. cóvruri

cóvru s. n. (sil. -vru), art. cóvrul; pl. cóvruri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÓVRU s. v. bârlog, cuib, culcuș, sălaș, vizuină.

covru s. v. BÎRLOG. CUIB. CULCUȘ. SĂLAȘ. VIZUINĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cóvru (cóvruri), s. m. – 1. Vizuină, bîrlog. – 2. Groapă, denivelare mică de teren. – Var. (Banat, Olt.) crov, s. n. (groapă). Sb., rus. krov „refugiu, bîrlog” (DAR). Var. crov apare deja la Coresi. Cf. pocrov.

Intrare: covru
  • silabație: co-vru info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • covru
  • covrul
  • covru‑
plural
  • covruri
  • covrurile
genitiv-dativ singular
  • covru
  • covrului
plural
  • covruri
  • covrurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

covru, covrurisubstantiv neutru

  • 1. regional Bârlog, cotlon, cuib, culcuș, sălaș, vizuină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bârlog cotlon cuib culcuș sălaș vizuină
    • format_quote Cățelușa a tăcut, trăgîndu-și botul ascuțit în covru, după ce adulmecase la străin flori de sînziene. SADOVEANU, N. P. 105. DLRLC
    • format_quote Și într-un covru scurmat în pămînt, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe spatele gheboșat. SADOVEANU, O. III 356. DLRLC
    • 1.1. figurat Locuință primitivă. DLRLC
      sinonime: colibă
      • format_quote Am văzut un fel de covru din alte vremuri. Foarte bună colibă, m-am bucurat eu. SADOVEANU, N. F. 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.