COJÓC cojoace s. n. 1. Obiect de imbracaminte confectzionat din piele de oaie prelucrata cu mitze cu tot care se poarta mai ales la tzara k palton (cu blana inauntru). ◊ Expr. Iarna cu shapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai intreba (pe cineva) de cei e cojocul = a lua (pe cineva) repede a nul mai lasa sa se gandeasca. Ashi teme (sau ashi pazi) cocojul = a fi precaut a evita cu prudentza riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata obtzinuta in filaturile de bumbac. [Var.: (reg.) cojoák s. f.] Din sl. kožuhŭ.

cojóc sn [At: DOSOFTEI V. S. 33/2 / V: ~oák sf / Pl: ~oace (inv) ~uri / E: vsl кoжoyχъ] 1 Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mitze cu tot cu blana in interior care se poarta mai mult la tzara k palton Si: blana bitush boboi bunda burca gheba gibea sarica shuba tohoarca. 2 (Pop; fig; ie) A avea (a gasi a afla) ac de (sau pentru) ~ul cuiva A gasi modalitatea de a indrepta pe cineva. 3 (Iae) A se razbuna pe cineva. 4 (Iae) Ai veni de hac cuiva. 5 (Fig; ie) Ashi intoarce ~ul pe cealalta parte (sau pe dos) Ashi schimba atitudinea parerile pe neashteptate Si: a intoarce foaia. 6 (Fig; ie) A nu cauta de ce e ~ul cuiva Ai trata egal pe totzi. 7 (Fig; ie) A nu1 mai intreba pe cineva de ce ie ~ul A lua pe cineva prin surprindere. 8 (Pop; fig; ie) A cunoashte cui de ce i e ~ul A shti cu cine ai probleme. 9 (Pop; fig; ie) Cat i poate ~ul Cat poate cineva Si: cat il tzine cureaua. 10 (Pop; fig; ie) Te mananca ~ul! Nu te astamperi 1112 (Pop; fig; ie) A scutura (cuiva) ~ul sau A i se face (cuiva) pielea ~ A bate sau a fi batut. 13 (Pop; fig; ie) Vai de ~ul cuiva! Vai de pielea cuiva. 14 (Pop; fig; ie) Jocul rupe ~ul Cine se tzine de petreceri saraceshte. 15 (Iae) Jocul se termina cu bataie. 16 (Pop; fig; ie) Iarna cu shapte ~oace larna foarte grea shi friguroasa. 17 (Pex) Blana intrebuintzata drept captusheala. 1819 (Gmtz) Piele cu mult par sau blana unui animal. 20 (Bot; ic) ~ulursului Planta cu frunza k cea a marului. 21 Sul de bumbac bine presat. 22 Patura de bumbac obtzinuta in filaturile de bumbac. 23 Dans tzaranesc. 24 Melodie care se executa acest dans. 25 Dansul impreuna cu melodia.

COJÓC cojoace s. n. 1. Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mitze cu tot care se poarta mai ales la tzara k palton (cu blana inauntru). ◊ Expr. Iarna cu shapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai intreba (pe cineva) de cei e cojocul = a lua (pe cineva) repede a nul mai lasa sa se gandeasca. Ashi teme (sau ashi pazi) cojocul = a fi precaut a evita cu prudentza riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata obtzinuta in filaturile de bumbac. [Var.: (reg.) cojoák s. f.] Din sl. kožuhŭ.

COJÓC cojoace s. n. Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mitze cu tot care se poarta la tzara k palton. Avea pe sub cojoacele de vulpe... nishte albituri. GALACTION O. I 274. Vineo babancet pe strada in cojocul rupt al ei SHi incins cu sfori de tei. COSHBUC P. I 225. Mosh Nichifor... inhama iepushoarele ishi ia cojocul intre umere shi biciul in mina shi tiva baiete! CREANGA P. 114. Pe prispa o baba batrina shi zbircita culcata pe un cojoc vechi sta cu capul ei sur k cenusha in poalele unei roabe tinere shi frumoase EMINESCU N. 19. ◊ Expr. Ashi intoarce cojocul pe cealalta parte (sau pe dos) = ashi schimba atitudinea parerile (deodata shi pe neashteptate); a se supara a se irita a intoarce foaia. Nu ma facetzi sami intorc cojocul pe dos k... voi face acum salergatzi iepureshte. ALECSANDRI T. I 262. Iarna cu shapte cojoace = iarna grea (foarte friguroasa). Bradul verde... priveshte cuntristare Cum se primbla prin rastoace Iarna pe un urs calare Iarna cu shapte cojoace. ALECSANDRI P. A. 116. Cit i poate cojocul = cit poate cineva cit il tzine cureaua. A face cuiva pielea cojoc = a bate zdravan pe cineva. Vai de cojocul cuiva = vai de el vai de capul lui vai de pielea lui. A nu mai intreba (pe cineva) de cei e cojocul = a nu mai lasa (pe cineva) sa se gindeasca a lua (pe cineva) repede. Turturica parca nar fi voit dar calul no mai intreba de cei e cojocul; se rapede shii ia apa shi smicelele cu hapca. CREANGA P. 274. Te maninca cojocul = nu te astimperi nu te potoleshti; te maninca pielea. Fii cuminte k de te maninca cojocul acum am eu ac de el. RETEGANUL P. I 7. A scutura (cuiva) cojocul = al bate. Ashi teme cojocul = a fi (prea) precaut a evita cu prudentza riscurile. A avea (sau a gasi a afla) ac de (sau pentru) cojocul cuiva v. a c. ♦ (In gluma) Pielea paroasa blana unui animal. Lupul... Sare asuprai pe loc SHi i rupe [ciinelui] din cojoc. PANN P. V. I 96. Varianta: (regional rar) cojoák (DELAVRANCEA S.183) s. f.

COJÓC ~oáce n. Haina tzaraneasca de iarna lunga facuta din piele de oaie cu mitzele inauntru. ◊ Ashi teme ~ocul a nu intreprinde nimic riscant; a manifesta prudentza. Ashi intoarce ~ocul pe dos (sau pe partea cealalta) a) a exprima pareri contrare celor de mai inainte; b) a trata pe cineva cu asprime (nu cu bunavointza de altadata). A avea (sau a gasi) ac de ~ocul cuiva a dispune de mijloace sau a afla calea pentru a pune la punct pe cineva. /<sl. kožuhu

cojoc n. haina tzaraneasca din blana de oaie fara fatza shi numita (dupa localitatzi): dulama ghebe ipangea shuba suman zeghe. [Slav. KOJUKŬ].

cojóc n. pl. oace (vsl. kožuhŭ d. koža pele; sirb. bg. rut. kožuh de unde shi ung. kosók kosog shi ngr kozóka). Haĭna scurta saŭ lunga (cu minicĭ saŭ fara minicĭ) facuta din blana de oaĭe (saŭ shi de alt animal) cusuta de o haina de postav saŭ purtata asha cum este cu pelea afara. Ishĭ scutura baba cojoacele ninge maĭ ales in zilele babeĭ (19 Martie cind poporu zice k o baba care reprezenta ĭarna ishĭ scutura cojoacele la munte). A scutura saŭ a scarmana cuĭva cojocu saŭ blana (cum aŭ ciniĭ lupiĭ) al bate raŭ. A avea ac de cojocu cuĭva a avea mijloace de al constringe. Atzĭ intoarce cojocu (pe dos) (k tzaranu cind e timp raŭ) atzĭ schimba atitudinea a te arata maĭ energic. A intreba de ce (din ce) e cojocu a maĭ perde timpu cu vorba. V. burca 1 bitusha tihoarca bonda.

cojoák sf vz cojoc

cojoák f. pl. e (d. cojoc). Iron. Blana pele (vorbind de cazu cind se intimpla ceva raŭ unuĭ neastimparat): joaca sparge cojoaca (Prov.).

cojóc s. n. pl. cojoáce

cojóc s. n. pl. cojoáce

cojóc (cojoáce) s. n. 1. Haina vesta tipica din blana de miel sau berbec cu parul pe dinauntru piele tabacita taiata in forma de cazaca avind mineci. 2. (Arg.) Miel. Var. cojoaca. Mr. megl. cojoc megl. cojuc. Sl. kožuchŭ de la koža „piele” cf. coaje (Miklosich Lexicon 296; Cihac II 65; Conev 83); cf. bg. sb. rut. rus. kožuch. Pentru folosirea acestui cuvint in argou cf. M. L. Wagner BF X 153. Var. este un sing. analogic pe baza pl. Der. cojocar s. m. (persoana care confectzioneaza cojoace); cojocareasa (var. cojocaritza) s. f. (sotzie de cojocar); cojocaresc adj. (de cojocar); cojocarie s. f. (meseria cojocarului; atelier unde se lucreaza cojoace; pravalia unde se vind cojoace); cojocari vb. (a lucra intro cojocarie; a bate a ciomagi). Din rom. pare a proveni mag. kozsók (Candrea Elemente 403; Edelspacher 17) in timp ce se considera k ngr. ϰοζόϰα provine direct din sl. (Meyer Neugr. St. II 32) chiar daca fara prea multa sigurantza.

a scutura cojocul (cuiva) expr. a bate (pe cineva).

ai petici (cuiva) cojocul expr. a bate (pe cineva).

al manca cojocul / spinarea expr. (glum.) a se purta intrun mod care trebuie sanctzionat (mai ales cu bataia).

ashi pazi cojocul expr. a fi prudent / precaut

ashi teme cojocul / pielea expr. ai fi (cuiva) teama sa nu patzeasca ceva; a fi fricos.