COJÓC cojoace s. n. 1. Obiect de imbracaminte facut din piele de oaie prelucrata cu mitze cu tot care se poarta mai ales la tzara k palton (cu blana inauntru). ◊ Expr. Iarna cu shapte cojoace = iarna foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi batut (zdravan). A nu mai intreba (pe cineva) de cei e cojocul = a lua (pe cineva) repede a nul mai lasa sa se gandeasca. Ashi teme (sau ashi pazi) cojocul = a fi precaut a evita cu prudentza riscurile. 2. Patura de bumbac bine presata obtzinuta in filaturile de bumbac. [Var.: (reg.) cojoák s. f.] Din sl. kožuhŭ.