CIULAMÁ ciulamale s. f. Mancare (de pasare ciuperci etc.) cu sos alb shi gros de faina. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate a zdrobi (pe cineva). Din tc. çullama.

ciulamá sf [At: URECHE ap. TDRG / V: ciol~ ciorl~ ~lám ~meá ~la ~lameá ~lumeá ~urumeá / Pl: ~le / E: tc çulama] 1 Mancare constand dintrun sos gros alburiu din faina shi zeama de carne (de pasare) sau lapte in care se pot adauga bucatzele de carne sau ciuperci. 2 (Pfm; ie) A face (pe cineva) ~ A bate foarte rau. 3 (Pop; il) Ashi face capul ~ A se zapaci.

CIULAMÁ ciulamale s. f. Mancare (de pasare) cu sos alb shi gros de faina. ◊ Expr. (Fam.) A face (pe cineva) ciulama = a bate a zdrobi (pe cineva). Din tc. çullama.

CIULAMÁ ciulamale s. f. Mincare de pasare (mai rar de ciuperci) cu un sos gros alb de faina. Mai spui k nu e bine sa aiba omul un porumbel la casa lui. Uite k foloseshte shi el la o strimtorare. Azi o sa avem o ciulama buna. PAS Z. I 131. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) ciulama = a bate a face bucatzi a sfarima a zdrobi (pe cineva).

CIULAMÁ ~le f. Fel de mancare pregatita din carne (mai ales de pasare) sau din ciuperci cu sos (alb). ◊ A face (pe cineva) ~ a bate crunt; a distruge (in bataie) pe cineva. [Art. ciulamaua; G.D. ciulamalei; Sil. ciula] /<turc. çulama

ciulamà f. mancare fiarta din faina lapte shi unt la care se adaoga shi bucatzele de puiu de gaina: bucate de cele sanatoase... musaca capama ciulama AL. [Turc. ČULAMA].

cĭulamá f. (turc. čalama). Un fel de sos gros albicĭos compus din faina zeama de carne saŭ lapte shi unt. SHi cĭolama. V. colarez.

ciulám sn vz ciulama

ciulamá s. f. art. ciulamáua g.d. art. ciulamálei; pl. ciulamále art. ciulamálele

ciulamá s. f. art. ciulamáua g.d. art. ciulamálei; pl. ciulamále

ciulamá (ciulamále) s. f. Mincare orientala cu sos alb (faina fara ou) cu carne ciuperci spanac etc. Tc. çulama (SHeineanu II 138; Lokotsch 138).

a face (pe cineva) ciulama expr. a bate tare de tot (pe cineva).