CIULAMÁ ciulamale s. f. Mincare de pasare (mai rar de ciuperci) cu un sos gros alb de faina. Mai spui k nu e bine sa aiba omul un porumbel la casa lui. Uite k foloseshte shi el la o strimtorare. Azi o sa avem o ciulama buna. PAS Z. I 131. ◊ Expr. (Familiar) A face (pe cineva) ciulama = a bate a face bucatzi a sfarima a zdrobi (pe cineva).