chiu [At: ALECSANDRI T. I 81 / E: fo] 1 i Strigat (de bucurie de durere). 2 sn (Pfm; ilav) Cu ~ cu vai sau cu (mare) ~ shi vai sau (nob) cu vai cu ~ Cu mare greutate. 3 sn (Pfm; is) ~ shi vai Suferintza. 4 sn (Fig; pfm; ias) Saracie.

CHIU s. n. 1. (Numai in expr.) Chiu shi Vai = chin suferintza durere; fig. saracie mizerie lipsa. Logofete brinzan cui lapte acrun calamari chiu shi vai prin buzunari. CREANGA A. 12. Cu chiu cu vai sau cu chiu shi vai = cu mare necaz dupa multa osteneala. Cu chiu cu vai ajungem la Bradiceni unde ne adapostim sub umbrarul unei circiumi. VLAHUTZA O. A. II 130. SHi asha cu chiu cu vai ajunse la curtea boiereasca. ISPIRESCU L. 179. 2. Strigat prelung de bucurie; chiot. Zoresc insutit inmiit Zeci de mii k Ionutz sau Culai In iuresh naprasnic cu chiu shi alai Pina ceor implini cit mai au demplinit. DESHLIU G. 27. In ograda unde hora ishi salta navalnic chiul Brotacei cu gusha verde ishi oracaie pustiul. GOGA C. P. 36. A fost atita chiu shi cint Cum nu sa pomenit cuvint. COSHBUC P. I 58. Sa ridem dar viteaz rasad Sa fieun hohotit shiun chiu Din ceruri pinan iad! COSHBUC P. I 257. Accentuat pe prima parte a diftongului. Accentuat pe prima parte a diftongului.

CHIU n.: Cu ~ cu vai cu mare greutate. [Monosilabic] /Onomat.

chiu n. strigat patrunzator (exclamare de veselie): chiu shi vivat fericit! AL.; cu chiu cu vai cu multa greutate. [Onomatopee].

chiŭ interj. de veselie shi de durere. Cu chiŭ shi vaĭ saŭ cu chiŭ cu vaĭ cu multa greutate cu multe suferintze.

chiu [pron. chiŭ] s. n.

chiu s. n. [pron. chiü]

CHIU s. v. chiot.

CHIU s. chiot chiuit chiuitura haulire haulit haulitura strigat tzipat (pop.) iuit (reg.) hihait hihot. (A tras un ~.)

chíu interj. 1. Exprima bucuria shi entuziasmul; ovatzie. 2. Exprima durerea: vai! 3. (S. n.) Durere chin suferintza. Creatzie spontana. Der. chiui vb. (a striga; a racni; a chema in gura mare; a striga de bucurie; a spune o chiuitura); chiot s. n. (strigat tzipat) der. de la vb. cu suf. ot k sgomot chicot (dupa DAR der. direct de la interj.); chioti (var. chihoti) v.b. (a striga a tzipa; a cinta foarte tare); chiuiala s. f. (strigat); chiuit s. n. (strigat); chiuitura s. f. (strigat; compozitzie cu caracter de epigrama care se recita de obicei in timpul jocului popular); chiuitor adj. (care chiuie). Nu se vede legatura care incearca sa o stabileasca Pascu Lat. 257 intre aceste cuvinte shi lat. pῑpῑre.

cu chiu cu vai expr. cu greu cu mari eforturi.