11 definitzii pentru chelalaiala

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

CHELALAIÁLA chelalaieli s. f. Sunet tanguitor shi repetat scos de caini sau rar de alte animale; chelalait1 scheunat chelalaitura. [Pr.: laia] Chelalai + suf. eala.

chelalaiála sf [At: GALACTION O. I 303 / V: sche~ schi~ / Pl: ~iéli / E: chelalai + eala] Chelalaitura.

CHELALAIÁLA chelalaieli s. f. Sunet tanguitor shi repetat scos de caini sau rar de alte animale; chelalait scheunat chelalaitura. [Pr.: laia] Chelalai + suf. eala.

CHELALAIÁLA chelalaieli s. f. Latratura jalnica plingatoare. [Catzelul] venea linga zavod il masura cu un ochi ambiguu shi apoi k din senin... printro navala in coasta il prabushea k intro prapastie de spaima shi de chelalaiala. GALACTION O. I 303. Varianta: schelalaiála (C. PETRESCU I. II 226) s. f.

CHELALAIÁLA chelalaieli s. f. Urlet jalnic ascutzit shi repetat. [Var.: schelalaiála s. f.] Din chelalai + suf. eala.

schelalaiala sf [At: LUNGIANU ap. CADE / P: ~laia~ / V: (reg) ~erl~ ~erloiala schil~ / Pl: ~ieli / E: schelalai + eala] 1 Latratura jalnica plangatoare ascutzita shi repetata a cainelui Si: schelalaire schelalait (1) schelalaitura (1) scheunare (1) scheunat (1) scheunatura (1) (rar) scheaun (1) Vz scancet (1). 2 (Pgn) Latratura jalnica plangatoare ascutzita shi repetata a unor animale Si: schelalaire (2) schelalait (2) schelalaitura (2) scheunare (2) scheunat (2) scheunatura (2) (rar) scheaun (2). 3 (Pan; adesea dep) Exclamatzie nearticulata repetata scoasa de o persoana pe un ton plangator (shi strident) Si: schelalait (3) schelalaitura (3) scheunat (3).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

chelalaiála s. f. g.d. art. chelalaiélii; pl. chelalaiéli

chelalaiála s. f. (sil. laia) g.d. art. chelalaiélii pl. chelalaiéli

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

CHELALAIALA s. chelalait chelalaitura schelalaiala schelalait schelalaitura scheunare scheunat scheunatura (rar) scheaun. (~ de ciine.)

Intrare: chelalaiala
chelalaiala substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chelalaiala
  • chelalaiala
plural
  • chelalaieli
  • chelalaielile
genitiv-dativ singular
  • chelalaieli
  • chelalaielii
plural
  • chelalaieli
  • chelalaielilor
vocativ singular
plural
schelalaiala substantiv feminin
  • silabatzie: -laia-la info
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelalaiala
  • schelalaiala
plural
  • schelalaieli
  • schelalaielile
genitiv-dativ singular
  • schelalaieli
  • schelalaielii
plural
  • schelalaieli
  • schelalaielilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

chelalaiala, chelalaielisubstantiv feminin

  • 1. Sunet tanguitor shi repetat scos de caini sau rar de alte animale; chelalait. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Catzelul] venea linga zavod il masura cu un ochi ambiguu shi apoi k din senin... printro navala in coasta il prabushea k intro prapastie de spaima shi de chelalaiala. GALACTION O. I 303. DLRLC
etimologie:
  • Chelalai + sufix eala. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.