11 definitzii pentru schelalait
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SCHELALAÍT s. n. Chelalait1. V. schelalai.
schelalait sn [At: AGARBICEANU A. 107 / V: scherlait scher~ schiol~ / Pl: ~uri / E: schelalai] Schelalaiala (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SCHELALAÍT schelalaituri s. n. Chelalait1. V. schelalai.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
SCHELALAÍT n. 1) v. A SCHELALAI. 2) Sunet caracteristic ascutzit shi repetat scos mai ales de caini. /v. a schelalai
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
scherlait1 sn vz schelalait
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
scherlalait sn vz schelalait1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
schiolalait sf vz schelalait
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!schelalait s. n. pl. schelalaituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adaugata de gall
- actziuni
*schelalaít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SCHELALAÍT s. chelalaiala chelalait chelalaitura schelalaiala schelalaitura scheunare scheunat scheunatura (rar) scheaun. (~ de caine.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
SCHELALAIT s. chelalaiala chelalait chelalaitura schelalaiala schelalaitura scheunare. scheunat scheunatura (rar) scheaun. (~ de ciine.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
schelalait, schelalaiturisubstantiv neutru
- 1. Chelalait. DEX '98 DEX '09sinonime: chelalait
etimologie:
- schelalai DEX '98 DEX '09