CÉLA CÉEA ceia celea pron. dem. adj. pron. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiintza sau un lucru mai departat in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul toate. Multe cele(a) = multe shi diverse. Alte cele(a) = altceva; alte lucruri. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. pron. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.dat. sg. celuia celeia gen.dat. pl. celora] Din acela aceea (cu afereza lui a).

cela ceea [At: COD. VOR. 95/8 / V: ceala ceaia celashi ceeashi / Pl: ceia celea GD: celuia celeia celora / E: acela aceea (cu afereza lui a)] 1 pd (Pop) Acela. 2 pd (Cand se refera la cea mai indepartata dintre doua pozitzii) Celalalt. 3 pd (Is) Toate cele Totul. 4 pd (Is) Multe cele Diverse. 5 pd (Is) Alte cele Altceva. 6 pd (Ilav) Ba ceea... ba ceea Ba una ba alta. 7 pd (Inv; ilav) Cealea intre cealea (Exprima un superlativ) Deosebit de bune de alese de mari etc. 8 pd (In corelatzie cu ceasta) Una sau alta. 9 pd (In corelatzie cu sine insushi) Unulaltul. 10 pd (Ilpr) Cela de cela Care mai de care. 11 pd (Pop; ilav) Iasta ceea Unaalta. 12 (Ilav) Ceea ce Ce (relativ). 13 pr (Inv; ilav) K ceaia ce K unul care. 14 pr (Ial) Deoarece. 15 pd (Inv; ilav) Pentru ceaia ce Pentru k. 16 pr (Inv; iclav) Acela cela ce Acela care. 17 pr (Inv; ilav) Fiecine cela ce Oricine. 18 ad (Pop; postpus) Acela. 19 ad (Pop) Cel carel cunoashte auditorul despre care sa mai vorbit cu diverse conotatzii: lipsa de consideratzie indiferentza etc.

CÉLA CÉEA ceia celea pron. dem. adj. dem. (postpus). 1. Pron. dem. (Pop.) (Indica o fiintza sau un lucru mai departat in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor) Acela. ◊ Expr. Toate cele(a) = totul toate. Multe cele(a) = multe shi diverse. Alte cele(a) = alteeva; alte lucruri. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... ♦ (Intra in formarea unui pronume relativ compus) Ceea ce = ce. 2. Adj. dem. (postpus) (Pop.) Acela. Omul cela. Femeia ceea. [Gen.dat. sg. celuia celeia gen.dat. pl. celora] Din acela aceea (cu afereza lui a).

CÉLA² CÉEA ceia celea pron. dem. (Indica o fiintza sau un lucru (mai) departat in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor; uneori shi in forma de m. sg. cel shi de f. pl. cele; popular shi familiar in opozitzie cu cest) 1. Acela. Golanul naibii carendopa la merindea celuia dete din umeri shi zise... RETEGANUL P. I 22. Tu ai dreptate; cela aiureaza. ISPIRESCU L. 178. ◊ (Urmat de «ce» sau «care» formeaza pronume relative compuse) Cel (sau cela la pl. cei) ce sau cel (la pl. cei) care = acela (sau aceia) care. Fratzilor a cuvintat el umpletzi iar cupele shi betzi shi pentru cei care ar lupta shi deacum inainte impotriva asupritorilor shi viclenilor. SADOVEANU N. P. 268. Cel ce in asta lume a dus numai durerea Nimic nare dincolo caci mortzi int cei muritzi. EMINESCU O. I 59. Cei ce rabda jugul shia trai mai vor. Merita sal poarte spre rushinea lor. BOLINTINEANU P. I 4. Nu e nebun cel ce maninca shapte pite ci cela ce i le da. Ceea (sau cele celea) ce = lucrul (sau lucrurile) care. Ei fata ma nu tziam spus eu k nu se maninca tot ceea ce zboara? ISPIRESCU L. 14. Intorcinduse roabele spuse doamnei lor cele ce vazura. ISPIRESCU L. 24. SHia pus minile in cap de ceea cea gasit acasa. CREANGA P. 290. Este shi pacat a pune pe lume sa citeasca ceea ce na fost. GHICA S. 89. ◊ (Mold. Transilv.; in forma de femiin shi cu sens neutru in expr.) Toate cele (sau celea) = totul toate. Se vede k Ileana Cosinzeana era nazdravana shi shtia toate celea. RETEGANUL P. III 21. Cind mash potrivi eu babei la toate cele apoi ash lua cimpii. CREANGA P. 77. SHi era una la parintzi. SHi mindran toate cele. EMINESCU O. 1 167. Sa ne inchipuim lumea redusa la dimensiunile unui glonte shi toate celea din ea reduse in analogie. EMINESCU N. 31. Multe cele (sau celea) = multe shi de toate. Multe celeai petrecut SHi toate leai ispravit. SEVASTOS N. 146. Alte cele (sau celea) = altceva; alte lucruri. Domnul... nea chemat ieri la lucru iar eu avind alte cele pe acasa miam trimes nevasta. RETEGANUL P. II 49. Sarutari erau raspunsuri Lantrebari indeosebi. SHi de alte celen lume Naveai vreme sa intrebi EMINESCU O. I 112. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... Babatia lui de la o vreme incoace nu shtiu ce avea k incepuse a scirtzii: ba co doare ceea ba co doare ceea bai e facut de najit ba cai e facut pe ursita... CREANGA P. 111. 2. (in forma cel cea determina un participiu un adjectiv sau o locutziune adjectivala dindui valoare de substantiv) Tirziu de tot sa ridicat SHi ochiii se facura grei K celui imbatat SHi spre fintina sa plecat. Privind in fundul ei. COSHBUC P. I 231. Ipate k cel cu grija in spate se framinta shi obosit fiind se lasa oleaca jos pe iarba shi adormi dus. CREANGA P. 158. In tzara orbilor cel cun ochi e imparat. NEGRUZZI S. I 248. Samanatam mac in prag Sa vie cine mii drag SHa ieshit macul marunt Luatuma cel urit. JARNÍKBIRSEANU D. 169. ◊ (In forma cela cu valoare emfatica) Ea seamana celora indragitzi de singuri eishi. EMINESCU O. I 79. ◊ (Inlocuieshte substantivul exprimat mai inainte spre a evita repetarea lui) Nu se shtia care din toate acele vorbe este cea adevarata. CREANGA P. 233. Mindra nalta shi subtzire E facuta spre iubire; Mindra mica rotunjoara Cu iubirea te omoara... Placemi shi cea naltishoara. Placemi shi cea rotunjoara. JARNÍKBIRSEANU D. 76. ◊ (Precedat de un «de» sau «din» partitiv) Nemaifiind suparat de nimene trage Ioan un somn de cele popeshti. CREANGA P. 313. SHi turna dasupran cosh Griu maruntzel de cel rosh. TEODORESCU P. P. 147. ◊ Expr. (Popular) Cel de sub = dumnezeu. Copiii shi nevasta sai las in shtirea celui de sus. CREANGA P. 46. Cel de pe comoara sau cel cu coarne = dracul. Al dracului baiet! Parca eshti ceI de pe comoara mai de shtii toate cele. CREANGA P. 150. ◊ (In forma de feminin shi cu sens neutru) Ipolit nu masculta dedat fiind cu totul a ceti cele scrise in tablitzi. NEGRUZZI S. I 46. Forme gramaticale: gen.dat. sg. celuia f. celeia gen.dat pl. celora; (cind are forma cel cea) gen.dat. sg. m. celui f. celei gen.dat. pl. celor.

CÉLA² CÉEA ceia celea pron. dem. (Indica o fiintza sau un lucru mai departat in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor; shi in forma de m. sg. cel shi de f. pl. cele) 1. Acela. Tu ai dreptate; cela aiureaza (ISPIRESCU). ◊ Expr. Ceea (sau cele) ce = lucrul (sau lucrurile) care. Toate cele(a) = totul toate. Multe cele(a) = multe shi diverse. Alte cele(a) = altceva; alte lucruri. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... 2. (In forma cel cea da valoare substantivala cuvantului carel determina) In tzara orbilor cel cun ochi e imparat (NEGRUZZI). ◊ Expr. Cel de sus = dumnezeu. (Pop.) Cel de pe comoara (sau cu coarne) = dracul. [Gen.dat. sg. celuia celeia gen.dat. pl. celora Var.: cel cea (gen.dat. sg. celui celei gen.dat. pl. celor) pron. dem.]

CÉLA céea (cei célea) pron. dem. pop. v. ACEL. ◊ Vorba ceea dupa cum se spune (in asemenea cazuri). Pe ceea lume in lumea care se crede k ar exista dupa moarte. /Din acel aceea

ceála² ceáia pd vz (a)cela

cel¹ vz celo²

CEL¹ CEA pron. dem. v. cela².

CEL¹ CEA pron. dem. v. cela².

cel cea pron. shi art. pl. ceĭ cele; céla ceĭa pl. ceĭa celea (d. acel). Est. Arata persoana saŭ lucru departat in opoz. cu acesta: omu cel(cela sau acela) care trece cel (saŭ acel) om care trece omu cela (omu acela e numaĭ in limba scrisa) omu cel bun (saŭ omu bun) cel intzelept (saŭ intzeleptu) SHtefan cel Mare (saŭ SHtefan Marele k Mihaĭ Viteazu ild. Mihaĭ cel Viteaz). In unire cu ce se zice ceĭa ce (fals scris cea ce): porcu aduna cocenĭ ceĭa ce arata k vine ĭarna. V. al.

céla (pop.) pr. m. adj. pr. postpus m. (omul cela) g.d. céluia pl. céia; f. céea g.d. céleia pl. célea; g.d. pl. m. shi f. célora

céla pr. m. adj. m. (postpus) g.d. céluia pl. céia; f. sg. céea g.d. céleia pl. célea; g.d. m. shi f. célora

céea v. céla

céea v. cela

CÉLA pron. acela.

CELA pron. acela (pop.) ala. (Cine este ~ de colo?)