CÉLA² CÉEA ceia celea pron. dem. (Indica o fiintza sau un lucru mai departat in spatziu sau in timp de subiectul vorbitor; shi in forma de m. sg. cel shi de f. pl. cele) 1. Acela. Tu ai dreptate; cela aiureaza (ISPIRESCU). ◊ Expr. Ceea (sau cele) ce = lucrul (sau lucrurile) care. Toate cele(a) = totul toate. Multe cele(a) = multe shi diverse. Alte cele(a) = altceva; alte lucruri. Ba ceea... ba ceea... = ba una... ba alta... 2. (In forma cel cea da valoare substantivala cuvantului carel determina) In tzara orbilor cel cun ochi e imparat (NEGRUZZI). ◊ Expr. Cel de sus = dumnezeu. (Pop.) Cel de pe comoara (sau cu coarne) = dracul. [Gen.dat. sg. celuia celeia gen.dat. pl. celora Var.: cel cea (gen.dat. sg. celui celei gen.dat. pl. celor) pron. dem.]