8 definiții pentru burica
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
buricá1 [At: LB / V: bărăcá, îmburicá / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric] 1 (Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se cățăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se cățăra. 4 vr (Pad buric) A-și scoate burta înainte.
burica2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ichéz / E: buric] A tăia ombilicul fătului la naștere Si: a moși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURICÁ, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BURICÁ, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
buricà v. a se sui târîș-grăpiș pe o coastă repede, a se cățăra pe un arbore. [Lit. a se târî pe buric].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) buríc (mă) v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BURICÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
burica vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (V10) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
burica, buricverb
etimologie:
- aburca + buric DLRM