opțiuni
  • info

11 definiții pentru budala

din care

Explicative DEX

BUDALÁ s. m. (Înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

budalá sms [At: CARAGIALE, S. n. 34 / E: tc budalo] (Trî) Om prost.

BUDALÁ s. m. sg. (Turcism înv.) Om prost, nătărău. – Din tc. budala.

BUDALÁ s. m. sg. (Rar) Om prost, nătărău, prostănac. Eu cu budalaua, cu capsomanul ăsta de Ianulea, mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, O. III 37.

BUDALÁ s. m. sg. (Reg.) Om prost, nătărău. – Tc. budala.

budalá f. (turc. budala, tîmp, d. ar. budala, pl. de la abdal, cerșitor, derviș cerșitor maĭ mult orĭ maĭ puțin idiot; bg. sîrb. budala. V. budulac). Fam. Tîmp, dobitoc: ĭa o budala și acest om!

Ortografice DOOM

!budalá (înv.) s. m., art. budaláua

budalá s. f., art. budaláua

Relaționale

BUDALÁ adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

budala adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Etimologice

budalá (-le), s. m. – Tont, stupid, prost. – Var. budulac, budulaș. Mr. budală. Tc. budala (Cihac, II, 484; Șeineanu, II, 60; Lokotsch 338; Ronzevalle 61); cf. ngr. μπουντάλας, bg., sb. budala. D. Zamfirescu folosește cuvîntul cu sensul de „gras, corpolent”, probabil prin confuzie cu budihală.

Intrare: budala
substantiv masculin (M96)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • budala
  • budalaua
plural — —
genitiv-dativ singular
  • budalale
  • budalalei
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

budalasubstantiv masculin

  • 1. învechit Om prost, nătărău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nătărău prost prostănac
    • format_quote Eu cu budalaua, cu capsomanul ăsta de Ianulea, mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, O. III 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.