opțiuni
  • info

10 definiții pentru borși

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul), a fermenta. ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

borși1 [At: DELAVRANCEA, S. 234 / Pzi: ~șesc / E: borș] 1 vt (Nob) A sfâșia. vr (D. mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). 3 vr A se împuți. 4 vr (Fig) A se supăra. 5 vr (Fig) A-și pierde vigoarea.

BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se acri (ca borșul). ♦ (Despre mâncăruri, fructe etc.) A se strica (înăcrindu-se). – Din borș.

BORȘÍ1, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. 1. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. S-a borșit laptele în oală. ♦ (Neobișnuit) A se altera, a se descompune. Aleu! zise celălalt soldat, apucîndu-se de nas, al dracului s-a borșit [cadavrul]. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. 2. Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău, a se strica. Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși! SADOVEANU, M. C. 139.

BORȘÍ, pers. 3 borșește, vb. IV. Refl. A se face acru ca borșul; a se acri, a fermenta. – Din borș.

A SE BORȘÍ se ~éște intranz. pop. 1) A deveni acru (ca borșul); a se acri. 2) (despre alimente, mâncăruri, fructe) A pierde proprietățile pozitive (sub acțiunea factorilor externi); a se strica; a se altera; a se descompune; a se înăcri. /Din borș

borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!borșí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se borșéște, imperf. 3 sg. se borșeá; conj. prez. 3 să se borșeáscă

borșí vb., ind. prez. 3 sg. borșéște, imperf. 3 sg. borșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. borșeáscă

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

borșí, borșesc, vb. refl. – (reg.) A se altera, a se strica (ref. la preparate culinare). Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). – Din borș „zeamă acră preparată din tărâțe” (< ucr. boršci) (MDA).

Intrare: borși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • borși
  • borșire
  • borșit
  • borșitu‑
  • borșind
  • borșindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • borșește
 (să)
  • borșească
  • borșea
  • borși
  • borșise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • borșesc
 (să)
  • borșească
  • borșeau
  • borșiră
  • borșiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

borșiverb

  • 1. A se acri (ca borșul). DEX '09 DLRLC
    sinonime: acri fermenta
    • format_quote S-a borșit laptele în oală. DLRLC
  • 2. figurat (Despre vreme) A se schimba în rău, a se strica. DLRLC
    sinonime: strica
    • format_quote Mai adineaori vremea părea frumoasă. Văz că se borși! SADOVEANU, M. C. 139. DLRLC
etimologie:
  • borș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.