12 definitzii pentru fermenta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

FERMENTÁ pers. 3 fermenteaza vb. I. Intranz. A se afla in stare de fermentatzie transformanduse in alte substantze sau descompunanduse alteranduse. Din fr. fermenter lat. fermentare.

FERMENTÁ pers. 3 fermenteaza vb. I. Intranz. A se afla in stare de fermentatzie transformanduse in alte substantze sau descompunanduse alteranduse. Din fr. fermenter lat. fermentare.

fermenta vti [At: CONTEMP. S. II 1949 nr 162 14/1 / Pzi: 3 ~teaza / E: fr fermenter lat fermentare] 1 vi A se afla in stare de fermentatzie transformanduse in alte substantze sau descompunanduse alteranduse. 2 vt (Fig; d. oameni) A fi in stare de agitatzie morala. 3 vt (Fig) A genera ceva.

FERMENTÁ fermentez vb. I. Intranz. A se afla in stare de fermentatzie transforminduse in alte substantze sau descompuninduse alterinduse. Mustul fermenteaza.

FERMENTÁ vb. I. intr. A fi in stare de fermentatzie transformanduse in alte substantze sau descompunanduse. [< fr. fermenter].

FERMENTÁ vb. intr. a fi in stare de fermentatzie transformanduse in alte substantze sau descompunanduse. (< fr. fermenter lat. fermentare)

A FERMENTÁ pers. 3 ~eáza intranz. (despre unele substantze lichide sau amestecuri) A fi in proces de transformare sub actziunea fermentzilor; a fierbe; a dospi. /<fr. fermenter lat. fermentare

fermentà v. a fi in fermentatziune (shi fig.).

*fermentéz v. intr. (lat. fermentare). Ma transform supt influentza unuĭ ferment ma aflu in fermentatziune ferb clocotesc: mustu fermenteaza. Fig. Ma agit clocotesc: plebea fermenteaza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

fermentá (a ~) vb. ind. prez. 3 fermenteáza

fermentá vb. ind. prez. 3 sg. fermenteáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

FERMENTÁ vb. 1. (pop.) a dospi. (O substantza care ~.) 2. v. altera. 3. v. incinge.

FERMENTA vb. 1. (pop.) a dospi. (O substantza care ~.) 2. a se acri a se altera a se descompune a se imputzi a se inacri a se strica (inv. shi reg.) a se sarbezi a se sminti (reg.) a se mocni a se zeri (prin Ban.) a se pishcavi (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele sa ~.) 3. a se aprinde a se incinge (reg.) a se izgori (inv.) a se scoace. (Finul se ~.)

Intrare: fermenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fermenta
  • fermentare
  • fermentat
  • fermentatu‑
  • fermentand
  • fermentandu‑
singular plural
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • fermenteaza
(sa)
  • fermenteze
  • fermenta
  • fermenta
  • fermentase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • fermenteaza
(sa)
  • fermenteze
  • fermentau
  • fermentara
  • fermentasera
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

fermentaverb

  • 1. A se afla in stare de fermentatzie transformanduse in alte substantze sau descompunanduse alteranduse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mustul fermenteaza. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.