DOSPÍ, pers. 3 dospește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice specifice introduse intenționat. 2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentație, modificându-și (în bine sau în rău) gustul sau aspectul. 3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acțiunea unor fermenți naturali, în condiții specifice de căldură, umezeală etc. – Din sb. dospeti.

dospí [At: PSALT.HUR. 38²/16 / Pzi: ~pésc / E: vsl доспити] vi (Îvr) A veni. 2 vi (Îvr) A avea superioritate. 3 vi (Îvr) A învinge. 4-5 vir (D. aluat) A (se) transforma într-o masă afânată, crescută sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice specifice introduse intenționat. 6-7 vit (Îrg) A ajunge sau a face să ajungă la maturitate în vederea cultivării. 8-9 vit (Înv, spc; d. grâu) A (se) coace (13). 10-11 vit (Pan; d. pământ) A (se) afâna. 12 (Pop) vt A mocni. 13-14 vir (D. produse, alimente, fructe) A fermenta. 15-16 vtr (Reg) A (se) mura. 17 vr (D. unele materii) A se descompune în condiții specifice de temperatură și umiditate. 18 vi (Fig) A avea o nouă formă. 19 vi (Spc) A se macera. 20 vi A putrezi. 21 vi A se altera (3-4).

DOSPÍ, pers. 3 dospește, vb. IV. Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice specifice introduse intenționat. 2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentație, modificându-și (în bine sau în rău) gustul sau aspectul. 3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acțiunea unor fermenți naturali, în condiții specifice de căldură, umezeală etc. – Din scr. dospeti.

DOSPÍ, dospesc, vb. IV. Intranz. și (rar) refl. 1. (Despre aluat sau despre pîinea în curs de fabricație) A se transforma într-o masă buretoasă sub acțiunea unui ferment specific introdus intenționat prin maia. V. crește (6). E după pîinea care rodește În glod de sînge și se dospește Numai în lacrimi și în sudori! BOLLIAC, O. 137. Apoi mama plămădea Ș-o lăsa pînă dospea; Apoi colaci învîrtea, Pe lopată mi-i culca Și-n cuptor îi arunca. ANT. LIT. POP. I 619. Am lăsat Pînea-n covată dospind. SEVASTOS, C. 312. ◊ Tranz. (Rar) Halal, zău, de cine știe Să facă plăcintărie, S-o dospească, plămădească, În cuptor s-o rumenească. ALECSANDRI, T. 142. Sătencele obicinuiesc a dospi cocă. ȘEZ. IV 23. ♦ (Despre alte alimente) A suferi un proces (natural) de fermentație, modificîndu-și (în bine sau în rău) gustul sau aspectul. Cașul dospește. 2. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acțiunea unor fermenți naturali, în condiții specifice de căldură, umezeală etc.; a se transforma într-o nouă formă, de obicei alterată (rareori utilă omului). Erau pe-aici mormane de moloz, Gunoaie ce dospeau mustind în soare. D. BOTEZ, F. S. 55. Nu se grămădeau mușterii. Pepenii se dospeau în soare. PAS, Z. I 169. ◊ Tranz. fact. Murdăria... o dospise soarele de vară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 39. 3. Fig. A se dezvolta în ascuns, a mocni. Moș Petrache vedea carnea umflată și înțelegea bine că acolo dospea puroi. POPA, V. 139. ◊ Tranz. Se lasă frig de munte, dar pămîntul Dospește-n taină colțul ierbii crud. D. BOTEZ, F. S. 83. ♦ Tranz. A face să crească. În beznă, poporul Își dospea, dîrz, dorul! CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 5/4. Îi purtau ură și-i dospeau gînd rău. DELAVRANCEA, S. 16.

A DOSPÍ ~ésc intranz. 1) (despre aluat) A se transforma într-o masă afânată sub acțiunea drojdiilor sau a altor fermenți; a crește. 2) (despre substanțe lichide sau amestecuri) A fi în proces de transformare sub acțiunea fermenților; a fermenta; a fierbe. 3) fig. pop. fam. (despre persoane) A fi cuprins de somn; a dormi îndelungat. /<sb. dospeti

dospì v. a (se) umfla prin coacere, a fermenta. [Slav. DOSPIETI, a efectua (românește cu sensul restrâns)].

dospésc v. intr. (vsl. -do-spĕti, a se coace de tot, sîrb. dospeti, a se coace de soare; rus. dospĕtĭ, a se coace de soare (V. pripesc). Fermentez, mă unflu, vorbind de aluatu în care s’a pus țaică.

dospí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. dospéște, imperf. 3 sg. dospeá; conj. prez. 3 să dospeáscă

dospí vb., ind. prez. 3 sg. dospéște, imperf. 3 sg. dospeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dospeáscă

DOSPÍ vb. a crește, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.)

DOSPÍ vb. v. fermenta.

DOSPI vb. a crește, (reg.) a răsări, (înv.) a aveni. (Aluatul a ~.)

dospi vb. v. FERMENTA.

dospí (-pésc, dospít), vb. – A fermenta. Sl. dospĕti „a se coace” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 173; Cihac, II, 100; Iordan, Dift., 137), cf. sb. dospjeti „a se coace”, ceh. dospeti, rus. dospjeti „a se coace”. – Der. dospeală, s. f. (fermentație; drojdie de bere); nedospit, adj. (care nu este dospit).

a dospi cozonacul expr. a lenevi, a trândăvi.