optziuni
  • info

13 definitzii pentru boncai

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

BONCAÍ pers. 3 boncaieshte vb. IV. Refl. shi intranz. (Rar) A boncalui. [Prez. ind. pers. 3 shi: bóncaie] Cf. sb. bukati.

boncai [At: PRAV. MOLD. 10/2 / V: ~coi bun~ ~alai ~ali / Pzi: ~esc / E: ns cf srb bukati] 12 vir (D. cerbi shi bovine) A boncalui. 34 vir (D. cerbi shi bovine) A scoate sunete specifice cand sunt furioase. 56 vir (D. copii) A urla. 7 vt (D. oameni) A framanta paine bombanind.

BONCAÍ pers. 3 boncaieshte vb. IV. Refl. shi intranz. A boncalui. Cf. scr. bukati.

BONCAÍ boncaiesc vb. IV. Refl. A boncalui (1). Taurul a inceput a se boncai shi a impunge salbatic in pamint rascolindui tzarina. SANDUALDEA U. P. 27.

BONCAÍ pers. 3 boncaieshte vb. IV. Refl. shi intranz. A boncalui. Comp. sb. bukati.

BONCAI vb. (Mold.) A scoate mugete sau ragete puternice mai ales cind se lupta (despre vite mari). Cind va veni un dobitoc boncaindusa spre altul … nice o leage sa nu aiba cela cu boul. PRAV. s. v. bui. Cind vor pashte neshte vite streine impreuna la un loc shi va inceape una dentrinse a se boncai pentru sa intarite pre vreuna sa sa lupte. PRAV. s. v. bui. Etimologie: cf. scr. bukati. Cf. bui. verb

bóncaĭ shi ĭésc (ma) v. refl. (imit. inrudit cu vsl. bókati bukati ceh. bunkati a mugi rut. bomkati a bizii ung. bongani böngeni bungani a zbirnii. V. boncalaĭesc bondar honcaĭ buha sh.a.). Sud. Scincesc pling mult (k copiiĭ). SHi intr.: copiiĭ boncaĭe.

bonca(lu)ì v. Mold. 1. a rage: cerbul venia boncaluind CR.; 2. a scanci (de copii). [Ceh. BUNKATI a mormai].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

boncaí (a ~) (rar) vb. ind. prez. 3 sg. boncaiéshte/bóncaie imperf. 3 sg. boncaiá; conj. prez. 3 sa boncaiásca/sa bóncaie

boncaí vb. ind. prez. 3 sg. boncaiéshte / bóncaie imperf. 3 sg. boncaiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. boncaiásca / bóncaie

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

BONCAÍ vb. a boncalui (reg.) a rancai a rancalui. (Cerbul ~ in timpul rutului.)

BONCAI vb. a boncalui (reg.) a rincai a rincalui. (Cerbul ~ in timpul rutului.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

boncaí (boncaiésc boncaít) vb. A mugi a scoate ragete. Var. boncani boncalui buncai. Sl. bąkati *bąkaliti forme a caror existentza se verifica prin sb. slov. bukati ceh. boukati sb. buknuti „a mugi” sb. bukalište „loc unde mugesc boii” sb. bukanje „muget”. Der. bonca(lu)itura s. f. (raget). Prin contaminarea acestor cuvinte cu der. de la boc de tipul bocani „a lovi” sau format cuvintele bontani vb. (Mold. shi Bucov. a lovi a izbi); bontanitura s. f. (lovitura izbitura).

Intrare: boncai
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boncai
  • boncaire
  • boncait
  • boncaitu‑
  • boncaind
  • boncaindu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • boncaieshte
 (sa)
  • boncaiasca
  • boncaia
  • boncai
  • boncaise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • boncaiesc
 (sa)
  • boncaiasca
  • boncaiau
  • boncaira
  • boncaisera
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • boncai
  • boncaire
  • boncait
  • boncaitu‑
  • boncaind
  • boncaindu‑
 singular plural
— —
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • boncaie
 (sa)
  • boncaie
  • boncaia
  • boncai
  • boncaise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • boncaie
 (sa)
  • boncaie
  • boncaiau
  • boncaira
  • boncaisera
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

boncai / boncaiverb

  • 1. rar Boncalui, rancai, rancalui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: boncalui rancai rancalui
    • format_quote Taurul a inceput a se boncai shi a impunge salbatic in pamint rascolindui tzarina. SANDUALDEA U. P. 27. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.