boncaí (boncaiésc boncaít) vb. A mugi a scoate ragete. Var. boncani boncalui buncai. Sl. bąkati *bąkaliti forme a caror existentza se verifica prin sb. slov. bukati ceh. boukati sb. buknuti „a mugi” sb. bukalište „loc unde mugesc boii” sb. bukanje „muget”. Der. bonca(lu)itura s. f. (raget). Prin contaminarea acestor cuvinte cu der. de la boc de tipul bocani „a lovi” sau format cuvintele bontani vb. (Mold. shi Bucov. a lovi a izbi); bontanitura s. f. (lovitura izbitura).