11 definiții pentru bleot
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Explicative DEX
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Din germ. blöd.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bleot, ~oată smf, a [At: PONTBRIANT, D. / V: bliot, ~oată, blot, ~oată / Pl: ~oți, ~oate / E: ger blöd] (Îvp) 1-2 (Om) tont.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Regional) Prost, prostălău, nătîng, nătărău, tont. V. bleg. (Substantivat) Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă. – N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BLEOT, BLEOÁTĂ, bleoți, bleoate, adj. (Reg.; adesea substantivat) Prost, nătâng. – Germ. blöd.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bleot a. prost, tont, stângaciu. [Germ. BLÖD, printr’un intermediar săsesc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bleot, bleoátă (eo dift.) adj. (germ. sas. blöd). Munt. Foarte prost, tîmpit. Adv. A vorbi bleot. V. plĭurd.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
bleot (reg.) adj. m., pl. bleoți; f. bleoátă, pl. bleoáte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bleot adj. m., pl. bleoți; f. sg. bleoátă, pl. bleoáte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
BLEOT adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bleot adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
bleót (bleoátă), adj. – Tont, tîmp. Creație expresivă, cf. bleandă, bleau, bleg (Iordan, BF, II, 182). Este puțin probabilă der. din germ. blöd, sugerată de DAR. – Der. bl(e)otocări, vb. (a clefăi, a strivi, a zdrobi; a vorbi fără șir) se folosește în Mold., și corespunde lui a blociori, în Trans. și lui a bloșticăi, în Mold.; blotocăreală, s. f. (vorbire de neînțeles); blotor, s. m. (prost).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A45) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular |
|
| ||
| plural |
|
| |||
bleot, bleoatăadjectiv
- 1. Nătâng, nătâng, nătărău, prost, prostălău, tont. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Stăi, bade. Unde-ați pornit-o? Acesta, încăpățînat, trăgea înainte, fără să răspundă. – N-auzi, mă, bleotule! Unde vă duceți? D. ZAMFIRESCU, R. 84. DLRLC
-
etimologie:
- blöd DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.