BIZUÍ bízui vb. IV. Refl. 1. A se increde a se intemeia a se baza. 2. (Pop.) A indrazni a cuteza a se incumeta sa... Din magh. bizni.

bizuí [At: URECHE ap. LET. I 119/20 / Pzi: bizui / E: mg bizni] 1 vt (Trs; inv) A incredintza. 2 vr A se baza. 3 vrt (Pop) A indrazni.

BIZUÍ bízui vb. IV. Refl. 1. A se increde a se intemeia a se baza. 2. (Pop.) A cuteza a se incumeta sa... Din magh. bizni.

BIZUÍ bizui shi bizuiesc vb. IV. Refl. 1. (Urmat de determinari introduse prin prep. «pe» sau rar «in ») A se increde a se intemeia a se baza a se lasa in seama sau in nadejdea cuiva sau a ceva. Spinu se zvirlise in picioare shi bizuit in prajina... trasese linga el... prada. SADOVEANU N. F. 102. Se bizuia Lica pe cit se bizuia pe ajutorul stapinilor sai dar mai mult se bizuia pe chiar a sa cumintzenie. SLAVICI O. I 174. Bizuinduse cu incredere pe reazimul lor ostashesc... petreceau zilele in vesele ospetze. ODOBESCU S. I 171. ◊ (Mai rar construit cu dativul) Gruie Gruie fatul meu Tu eshti mincat de robie Nu ma pot bizui tzie. SHEZ. I 110. 2. A se increde in puterile sale a cuteza a se incumeta sa... Cine sa bizui sa vie k so ceara de nevasta shi na izbuti sa faca podul... aceluia pe loc i shi taie capul. CREANGA P. 78. Intre totzi oamenii din imparatzia mea numai un padurar se bizuieshte la treaba asta. CREANGA P. 211. [Hercule] se bizuia a se lupta cu zeii. ISPIRESCU U. 41.

BIZUÍ bízui vb. IV. Refl. 1. A se increde a se intemeia a se baza. 2. A cuteza a se incumeta sa... Magh. bizni.

A SE BIZUÍ ma bízui intranz. A pune temei; a se baza; a se sprijini. /<ung. bizni

bizuì v. 1. a se increde a pune temeiu pe: cum vad te bizuieshti pe bratze multe CR.; 2. a avea curajul sau priceperea: numai un padurar se bizuieshte la treaba asta CR. [Ung. BIZNI].

bizuĭ (ma) shi ĭésc a i v. refl. (ung. bizni). Am incredere ma sprijin ma bazez: ma bizuĭ pe banĭ pe condeĭ pe sabie pe bratze; ma bizuĭ la orice cu pushca asta. SHi imb.

!bizuí (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 se bízuie imperf. 3 sg. se bizuiá; conj. prez. 3 sa se bízuie

bizuí vb. ind. prez. 1 sg. bízui 3 sg. shi pl. bízuie imperf. 3 sg. bizuiá

bizui (ind. prez. 1 sg. bizui 3 sg. shi pl. bizuie)

bizuiu zui 2 zue 3 zuiam 1 imp.

BIZUÍ vb. 1. v. baza. 2. a se baza a conta a se increde a se lasa a se sprijini. (Pot sa ma ~ pe tine?)

BIZUÍ vb. v. cuteza incumeta indrazni.

BIZUI vb. 1. a se baza a conta a se fundamenta a se increde a se intemeia a se sprijini (inv. shi reg.) a se nadai (inv.) a se asheza a se incredintza a se incumeta a nadajdui a se semetzi a se starui (fig.) a miza a se rezema. (Teoria lui se ~ pe...) 2. a se baza a conta a se increde a se lasa a se sprijini. (Pot sa ma ~ pe tine?)

bizui vb. v. CUTEZA. INCUMETA. INDRAZNI.

bizuí (uésc ít) vb. 1. (Trans. rar) A avea incredere a incredintza ceva in grija cuiva. 2. (Refl.) A se increde a se baza pe cineva. 3. A proceda cu incredere; a avea curaj pentru a infaptui ceva. Mag. bizni „a se increde” (Cihac II 482). Der. bizuiala s. f. (incredere); bizuintza s. f. (incredere).

bizuí bizuiesc vb. refl. A se baza (pe cineva) a se increde (in cineva): „Eu nu ma bizuiesc pe nishte cioante” (Biltziu 1994: 276). Din magh. bizni „a se increde (in cineva)” (Scriban Cihac MDA).

QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hraneshte cu vant In romaneshte: cine seamana minciuna culege vant.