bizuí (uésc ít) vb. 1. (Trans. rar) A avea incredere a incredintza ceva in grija cuiva. 2. (Refl.) A se increde a se baza pe cineva. 3. A proceda cu incredere; a avea curaj pentru a infaptui ceva. Mag. bizni „a se increde” (Cihac II 482). Der. bizuiala s. f. (incredere); bizuintza s. f. (incredere).