BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1. (Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit². 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĭnikŭ.

becísnic, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 450 / V: -ces-, ~ceșn-, bic-, bicișn~, -izn~ / E: vsl бестинкъ] 1-2 smf, a (Om) necinstit. 3-4 smf, a (Om) ticălos. 5-6 smf, a (Om) vrednic de compătimire. 7-8 smf, a (Om) lipsit de personalitate, de inteligență și de energie Si: ticăit². 9-10 smf, a (Om) debil. 11 a (Reg, d. plante și animale, îf beceșnic) Care a suferit de multe boli.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -ce, adj., s. m. și f. (Pop.) 1.(Om) vrednic de compătimire, lipsit de personalitate, de inteligență și de energie; ticăit². 2. (Om) debil, slăbănog, neputincios, bolnăvicios. [Var.: bicísnic, -ă adj., s. m. și f.] – Din sl. bečistĩnikŭ.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj. 1. Slăbănog, neputincios. Din acești trei zmei... cel mai mare... era și cel mai becisnic. SBIERA, P. 102. 2. Nepriceput, incapabil. (Substantivat) Rîdeau ca de un becisnic ce nu știe două paie a-ncurca. SEVASTOS, N. 58. 3. Nemernic, ticălos, netrebnic, necinstit, păcătos, prăpădit. Ai gîndit să-ți prăpădești fata... femeie becisnică ce ești? RETEGANUL, P. IV 5. – Variante: bicísnic,-ă (HOGAȘ, M. N. 219), bicíznic, -ă. (CREANGĂ, P. 141) adj.

BECÍSNIC, -Ă, becisnici, -e, adj., s. m. și f. 1. Slăbănog, neputincios. ♦ Nepriceput, incapabil. 2. Nemernic, ticălos. [Var.: bicísnic, -ă adj.] – Slav (v. sl. bečistĩnikŭ).

BECÍSNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival (despre persoane) 1) Care este lipsit de putere fizică; fără vigoare; neputincios; slăbănog. 2) Care este lipsit de individualitate și de inteligență; cu capacități intelectuale reduse. /<sl. bețistiniku

BICÍSNIC, -Ă adj., s. m. și f. v. becisnic.

bicísnic, ~ă smf, a, av vz becisnic corectată

BICÍSNIC, -Ă, adj., s. m. și f. v. becisnic.

becísnic / bicísnic (înv.) adj. m., s. m., pl. becísnici / bicísnici; adj. f., s. f. becísnică / bicísnică, pl. becísnice / bicísnice

becísnic adj. m., s. m., pl. becísnici; f. sg. becísnică, pl. becísnice

becisnic

becisnic.

bicísnic v. becísnic

BECÍSNIC adj., s. v. abject, incapabil, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, necapabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, neputincios, netrebnic, prăpădit, slăbănog, ticălos.

becisnic adj., s. v. ABJECT. INCAPABIL. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NECAPABIL. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NEPUTINCIOS. NETREBNIC. PRĂPĂDIT. SLĂBĂNOG. TICĂLOS.