bolnăvicios, ~oasă a [At: NEGRUZZI, S. III, 289 / V: (reg) ~ăni~, ~vos, ~voasă / Pl: ~oși, ~oase / E: bolnav + -icios] 1 Care se îmbolnăvește ușor Si: (pop) gubav, betegos. 2 (Înv; d. lucruri) Nesănătos. 3 (Ca) de bolnav. 4 (Fig) Atras irezistibil spre viciu, lucruri anormale sau exagerate.

BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care se îmbolnăvește repede, care contractează ușor o boală, care are sănătatea șubredă. Copil bolnăvicios. ▭ Cum e cam bolnăvicios, și-a făcut testamentul. CARAGIALE, O. II 25. 2. (Despre înfățișarea cuiva) Care trădează o boală ascunsă; (ca) de bolnav. Înfățișare bolnăvicioasă. 2. Fig. Anormal, exagerat. Avînd o voință slabă... [pesimistul] va alunge la un amor propriu bolnăvicios. GHEREA, ST. CR. II 298.

BOLNĂVICIÓS, -OÁSĂ, bolnăvicioși, -oase, adj. 1. Care contractează ușor o boală, care are sănătatea șubredă. ♦ (Ca) de bolnav. Înfățișare bolnăvicioasă. 2. Fig. Anormal, exagerat. – Din bolnav + suf. -ic-ios.

BOLNĂVICIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care se îmbolnăvește ușor; cu sănătatea șubredă. Copil ~. 2) (despre stări, înfățișare, înclinații etc.) Care denotă o boală; maladiv. Paloare ~oasă. 3) fig. (despre reacții, atitudini) Care nu este normal; ieșit cu totul din comun; anormal. O curiozitate ~oasă. /bolnav + suf. ~icios

bolnăvicios a. cam bolnav, nesănătos.

bolnăvicĭós, -oásă adj. Predispus la boală.

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

bolnăviciós adj. m., pl. bolnăvicióși; f. sg. bolnăvicioásă, pl. bolnăvicioáse

BOLNĂVICIÓS adj. 1. (MED.) (livr.) maladiv, (rar) morbos, (pop.) becisnic, (reg.) betegos, gubav, (Mold. și Transilv.) boleac. (Om ~.) 2. v. patologic. 3. exagerat, excesiv. (De o sensibilitate ~oasă.)

BOLNĂVICIOS adj. 1. (livr.) maladiv, (rar) morbos, (reg.) betegos, gubav, (Mold. sî Transilv.) boleac. (Om ~.) 2. anormal, morbid, nesănătos, patologic. (Un obicei ~.) 3. exagerat, excesiv. (O sensibilitate ~.)