opțiuni
  • info

16 definiții pentru arvuni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A aconta. 2. Refl. A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

arvuni [At: DOSOFTEI, ap. HEM / V: (Mol) ~voni / Pzi: ~nesc / E: arvună] 1 vi (a) A confirma contractul prin darea înainte a unei sume din prețul total convenit. 2 vt A angaja munca sau serviciile cuiva ca lucrător, ca servitor, ca lăutar etc. dându-i arvună (1) Si: (înv) arvuna. 3 vt A da cuiva arvună (1) în vederea achiziționării unui lucru. 4 vt (Buc) A găsi nași pentru nuntă. 5 vt (Înv; spc) A logodi. 6 (Reg) A lua de la cineva un angajament în schimbul unei favori acordate. 7 vr A(-și) lua un angajament mutual.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. 1. Tranz. A aconta. A arvunit un dulap. ◊ Fig. (În forma arvoni) Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. 2. Refl. A se angaja în slujba cuiva. De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. ♦ Refl. reciproc. A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. (În forma arvoni) Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămîut, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. – Variantă: (popular) arvoní vb. IV.

ARVUNÍ, arvunesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aconta. ♦ Refl. (Rar) A se angaja în slujba cuiva. ♦ Refl. A se înțelege cu cineva. [Var.: arvoní vb. IV] – Din arvună.

arvunì v. a da arvună.

ARVONÍ vb. IV v. arvuni.

ARVONÍ vb. IV v. arvuni.

ARVONÍ vb. IV v. arvuni.

arvoní vtr vz arvuni

ARVONÍ vb. IV. v. arvuni.

arvonésc (est) și -unésc (vest) v. tr. (ngr. arravonizo, aor. ónisa). Daŭ arvonă ca să fiŭ sigur de un lucru: a arvoni o casă (pe care apoĭ o voĭ lua cu chirie orĭ o voĭ cumpăra), a arvoni niște lucrătorĭ (dîndu-le un acont), a arvoni o birjă (primind tu ceva de la birjar ca asigurare că se va prezenta la timp). V. refl. Mă angajez, promit altuĭa și el mie. – Și aravonesc, arăvonesc, arăvonisesc (Dos.) și arvunez (Pan).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

arvuní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 să arvuneáscă

arvuní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. arvunésc, imperf. 3 sg. arvuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. arvuneáscă

arvunesc, -neam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARVUNÍ vb. v. aconta.

ARVUNI vb. a aconta, (prin Ban.) a căpărî, (înv.) a arăvonisi. (~ o marfă.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

arvuní, arvunesc, (arvoni), vb. tranz. – A da un avans dintr-o plată. – Din arvună.

arvuní, -esc, vb. tranz. – A plăti un avans. – Din arvună.

Intrare: arvuni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvuni
  • arvunire
  • arvunit
  • arvunitu‑
  • arvunind
  • arvunindu‑
 singular plural
  • arvunește
  • arvuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvunesc
 (să)
  • arvunesc
  • arvuneam
  • arvunii
  • arvunisem
a II-a (tu)
  • arvunești
 (să)
  • arvunești
  • arvuneai
  • arvuniși
  • arvuniseși
a III-a (el, ea)
  • arvunește
 (să)
  • arvunească
  • arvunea
  • arvuni
  • arvunise
plural I (noi)
  • arvunim
 (să)
  • arvunim
  • arvuneam
  • arvunirăm
  • arvuniserăm
  • arvunisem
a II-a (voi)
  • arvuniți
 (să)
  • arvuniți
  • arvuneați
  • arvunirăți
  • arvuniserăți
  • arvuniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvunesc
 (să)
  • arvunească
  • arvuneau
  • arvuniră
  • arvuniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arvoni
  • arvonire
  • arvonit
  • arvonitu‑
  • arvonind
  • arvonindu‑
 singular plural
  • arvonește
  • arvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • arvonesc
 (să)
  • arvonesc
  • arvoneam
  • arvonii
  • arvonisem
a II-a (tu)
  • arvonești
 (să)
  • arvonești
  • arvoneai
  • arvoniși
  • arvoniseși
a III-a (el, ea)
  • arvonește
 (să)
  • arvonească
  • arvonea
  • arvoni
  • arvonise
plural I (noi)
  • arvonim
 (să)
  • arvonim
  • arvoneam
  • arvonirăm
  • arvoniserăm
  • arvonisem
a II-a (voi)
  • arvoniți
 (să)
  • arvoniți
  • arvoneați
  • arvonirăți
  • arvoniserăți
  • arvoniseți
a III-a (ei, ele)
  • arvonesc
 (să)
  • arvonească
  • arvoneau
  • arvoniră
  • arvoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

arvuni, arvunescverb

popular
  • 1. tranzitiv Aconta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aconta
    • format_quote A arvunit un dulap. DLRLC
    • format_quote figurat Scaraoschi îl întreabă [pe drac]: Ei, copile, ce ispravă ai făcut? Cîte suflete mi-ai arvonit? Dă-ți solia! CREANGĂ, P. 145. DLRLC
  • 2. reflexiv A se angaja, a se tocmi în slujba cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: angaja tocmi
    • format_quote De-ar veni un Tudorel, Arvuni-m-aș eu la el! PAS, L. I 49. DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A lua un angajament reciproc, a se lega, a se înțelege. DLRLC
      sinonime: lega înțelege
      • format_quote Și după ce ne arvonim noi și pe la anul, cu jurămînt, să umblăm tot împreună, ne-am despărțit unul de altul, răbigiți de frig și hămesiți de foame. CREANGĂ, A. 44. DLRLC
etimologie:
  • arvună DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.