optziuni
  • info

13 definitzii pentru mirositor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

MIROSITÓR OÁRE mirositori oare adj. Care are (shi raspandeshte) un miros (2); odorific. Mirosi + suf. tor.

MIROSITÓR OÁRE mirositori oare adj. Care are (shi raspandeshte) un miros (2); odorific. Mirosi + suf. tor.

mirositor ~oare a [At: (a. 1642) GCR I 101/25 / V: (inv) ~iu am~ amirositoriu / Pl: ~i ~oare / E: mirosi + tor] Care are sau raspandeshte un miros (4).

MIROSITÓR OÁRE mirositori oare adj. Care miroase (de obicei placut) care are sau raspindeshte un miros mai ales frumos parfumat. Se gindeau tustrei fumind iarba cea noua shi mirositoare. SADOVEANU O. VII 23. Il freaca pe dinauntru cu... buruiene mirositoare shi prielnice albinelor. CREANGA P. 238. Puse jos dulcea lui sarcina pe malul mirositoral unui lac albastru. EMINESCU N. 65. Varianta: amirositór oáre adj.

MIROSITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care miroase; care emana miros. Parfum ~. /a mirosi + suf. ~tor

mirositor a. care da miros bun: flori mirositoare.

mirositór oáre adj. Care raspindeshte miros placut. V. puturos.

amirositor ~oare a vz mirositor

AMIROSITÓR OÁRE adj. v. mirositor.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

mirositór adj. m. pl. mirositóri; f. sg. shi pl. mirositoáre

mirositór adj. m. pl. mirositóri; f. sg. shi pl. mirositoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

MIROSITÓR adj. odorant odorifer. (Substantza ~oare.)

MIROSITOR adj. odorant odorifer. (Substantza ~.)

Mirositor ≠ nemirositor

Intrare: mirositor
mirositor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirositor
  • mirositorul
  • mirositoru‑
  • mirositoare
  • mirositoarea
plural
  • mirositori
  • mirositorii
  • mirositoare
  • mirositoarele
genitiv-dativ singular
  • mirositor
  • mirositorului
  • mirositoare
  • mirositoarei
plural
  • mirositori
  • mirositorilor
  • mirositoare
  • mirositoarelor
vocativ singular — —
plural — —
amirositor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amirositor
  • amirositorul
  • amirositoru‑
  • amirositoare
  • amirositoarea
plural
  • amirositori
  • amirositorii
  • amirositoare
  • amirositoarele
genitiv-dativ singular
  • amirositor
  • amirositorului
  • amirositoare
  • amirositoarei
plural
  • amirositori
  • amirositorilor
  • amirositoare
  • amirositoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

mirositor, mirositoareadjectiv

  • 1. Care are (shi raspandeshte) un miros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: odorant odorifer odorific antonime: nemirositor
    • format_quote Se gindeau tustrei fumind iarba cea noua shi mirositoare. SADOVEANU O. VII 23. DLRLC
    • format_quote Il freaca pe dinauntru cu... buruiene mirositoare shi prielnice albinelor. CREANGA P. 238. DLRLC
    • format_quote Puse jos dulcea lui sarcina pe malul mirositor al unui lac albastru. EMINESCU N. 65. DLRLC
etimologie:
  • Mirosi + sufix tor. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.