MIROSITÓR OÁRE mirositori oare adj. Care miroase (de obicei placut) care are sau raspindeshte un miros mai ales frumos parfumat. Se gindeau tustrei fumind iarba cea noua shi mirositoare. SADOVEANU O. VII 23. Il freaca pe dinauntru cu... buruiene mirositoare shi prielnice albinelor. CREANGA P. 238. Puse jos dulcea lui sarcina pe malul mirositoral unui lac albastru. EMINESCU N. 65. Varianta: amirositór oáre adj.