alina¹ [At: VARLAAM C. 310 / Pzi: alin (inv) ~nez / V: ~lini (pzi: ~nesc) / E: lin] 12 vtr (D. fenomene naturale) A (se) micshora in intensitate. 34 vtr (D. fenomene naturale) A (se) potoli. 5 vi (Inv) A opri o mishcare pornita. 67 vtr (D. sentimente neplacute senzatzii dureroase) A (se) calma. 89 vtr (D. fiintze cuprinse de emotzie puternica de surescitare) A (se) linishti. 10 vt (D. fiintze in special oameni) A mangaia. 11 vt (D. lucruri) A asheza. 12 vr (D. oameni) A se linishti ducanduse la culcare. 13 vr (D. pasari) A se asheza (pe ceva).

alina² vi [At: DA / Pzi: alin / E: nct] (Irg) A shchiopata ushor Cf alinta alicni.

alina³ vtr vz anina

ALINÁ alín vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la o senzatzie dureroasa sau la un sentiment neplacut) A potoli a ushura a micshora (in intensitate). Vintule tu incotro te vei duce salini Durerea ranilor? BENIUC V. 75. Acea batrina cuminte are invatzatura veche. Alina durerile trupului descurca mihnirile inimii. SADOVEANU N. P. 32. Alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linishtitoare. ISPIRESCU L. 239. Las’sa leg a mea viatza de a ta... in bratzemi vino SHi durerea mea cea dulce cu durerea ta alino. EMINESCU. O. I 142. ◊ (Complementul este un partitiv) Eu acoloi fingropat... SHi din mineo rasari... Din ochi negri paharele K sa beai maica cu ele SHi satzi mai alini din jele. JARNÍKBIRSEANU D. 324. ◊ Refl. (Uneori cu determinari introduse prin prep. «de») Cind vei simtzi k te alini... te mai ungi o data singur. SADOVEANU N. F. 88. K shi io o sa mansor Sa ma mai alin de dor. TEODORESCU P P. 270. 2. Tranz. (Cu privire la o fiintza stapinita de o emotzie sau de o surescitare) A linishti. Nu eshti singur. Horea nu eshti. Totzi copiii te alina! CASSIAN H. 6.. In sfirshit vrind sal aline i aratara doua statuete de bronz. NEGRUZZI S. I 203. ◊ Absol. Facetzi sa scapere miezul cuvintului Bobul adinc de lumina Care mingiie care alina. DESHLIU G. 34. ◊ Refl. Slobozitzii domnilor judecatori de la judecata zise ea shi lasatzii sa se aline. SADOVEANU P. M. 267. 3. Refl. (Despre lucruri in mishcare despre fenomenele naturii zgomote etc.) A se potoli a se domoli a se linishti. Dupa cum shushuia vintul in brazi shi se alina shi iar pornea shi se alina se cunoshtea k inserarea va veni cu linishte. SADOVEANU F. J. 537. Dar din ce in ce salina Toate zgomotelen sat. Muncitorii sau culcat. Linishteai acum deplina SHiannoptat. COSHBUC P. I 48. Riul spumegat Salinancet din cursui cu shoapte zgomotoase. MACEDONSKI O. I 243. ♦ A incetini a se opri. La un semn salina jocul. COSHBUC P. I 72. Varianta: (rar) aliní alinesc (SBIERA P. 55 RUSSO O. A. 117) vb. IV.

A ALINÁ alín tranz. A face sa se aline; a linishti; a calma; a potoli. ~ durerea. /<lat. allenare

A SE ALINÁ ma alín intranz. A ajunge la o stare de linishte; a se linishti; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare

alinà v. a linishti a potoli a ushura (durerea). [Lat. ALLENARE din LENIS] ║ adv. lin incetishor: alin s’oglindeshte ’n sufletele lor AL.

alini v vz alina

ALINÍ vb. IV. v. alina.

alín a á v. tr. (lat. alléno áre d. lenis lin). Linishtesc stimpar potolesc (durerea saŭ doru).

aliná (a ~) vb. ind. prez. 3 alína

aliná vb. ind. prez. 1 sg. alín 3 sg. shi pl. alína

alin.

ALINÁ vb. 1. a (se) calma a (se) domoli a (se) imblanzi a (se) linishti a (se) potoli a (se) tempera a (se) ushura (inv. shi pop.) a (se) ostoi (pop.) a (se) ogoi (inv. shi reg.) a (se) mangaia (inv.) a (se) odihni (fig.) a adormi a (se) racori. (Cele spuse iau ~ durerea; a plans shi sa ~.) 2. v. consola.

ALINA vb. 1. a (se) calma a (se) domoli a (se) imblinzi a (se) linishti a (se) potoli a (se) tempera a (se) ushura (inv. shi pop.) a (se) ostoi (pop.) a (se) ogoi (inv. shi reg.) a (se) mingiia (inv.) a (se) odihni (fig.) a adormi a (se) racori. (Cele spuse iau ~ durerea; a plins shi sa ~.) 2. a (se) consola a (se) imbarbata a (se) incuraja a (se) mingiia (grecism inv.) a (se) parigorisi. (Incerca sal ~ pentru pierderea suferita.)

aliná (n át) vb. A linishti a calma a consola. Lat. *allēnāre (Byhan 11; Pushcariu 62; CandreaDens. 989; DAR; Rosetti I 79); cf. it. (sard.) allenare. Philippide II 658 presupune o forma *allēnῑre. Der. alinator adj. (care alina).