optziuni
  • info

8 definitzii pentru afurisit (persoana)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AFURISÍT A afurisitzi te s. m. shi f. adj. (Om) rau ticalos blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) shtrengar poznash. V. afurisi.

AFURISÍT A afurisitzi te s. m. shi f. adj. (Om) rau ticalos blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) shtrengar poznash. V. afurisi.

afurisit2 ~a smf a [At: (a. 1604) CUV. D. BATR. I 136/11 / Pl: ~itzi ~e / E: afurisi] 12 (Om) blestemat. 34 (Om) ticalos. 56 (Copil) poznash. 78 (Om) rautacios. 910 (Om) inflexibil. 1112 (Om) abil.

AFURISÍT A afurisitzi te adj. Rau (la suflet) indracit ticalos blestemat. Blestema cu foc shi cu para pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU L. 55. Un ciocoi de cei afurisitzi. ALECSANDRI T. 50. Neica ma lasat K fost rau shi blastamat Ma urit k lam urit K fost rau shafurisit. HODOSH P. P. 121. ◊ Fig. Intinde mina ta cea dreapta peste mijlocul meu k sa plesneasca cercul ist afurisit. CREANGA P. 98. ◊ (Substantivat) Cine eshti tu afurisitule? ALECSANDRI T. 431.

AFURISÍT A afurisitzi te adj. Rau ticalos blestemat. ♦ (Fam.; adesea substantivat) SHtrengar poznash. V. afurisi.

AFURISÍT ~ta (~tzi ~te) shi substantival 1) Care este osandit de biserica. 2) Care este in stare sa comita fapte nedemne; nemernic; ticalos; josnic; marshav; afect. /v. a afurisi

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

afurisít adj. m. s. m. pl. afurisítzi; adj. f. s. f. afurisíta pl. afurisíte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

AFURISÍT adj. s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj. s. blestemat cainos hain indracit rau ticalos (inv. shi pop.) pustiu (pop. shi fam.) pardalnic (pop.) impelitzat jurat (inv. shi reg.) urgisit (reg.) pricajit (Transilv.) sacret. (~ul de el!)

AFURISIT adj. s. 1. adj. (BIS.) anatemizat blestemat excomunicat (inv. shi reg.) procletzit (inv.) proclet. (Un preot ~.) 2. adj. s. blestemat ciinos hain indracit rau ticalos (inv. shi pop.) pustiu (pop. shi fam.) pirdalnic (pop.) impelitzat jurat (inv. shi reg.) urgisit (reg.) pricajit (Transilv.) sacret. (~ul de el!)

Intrare: afurisit (persoana)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurisit
  • afurisitul
  • afurisitu‑
plural
  • afurisitzi
  • afurisitzii
genitiv-dativ singular
  • afurisit
  • afurisitului
plural
  • afurisitzi
  • afurisitzilor
vocativ singular
  • afurisitule
  • afurisite
plural
  • afurisitzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

afurisit, afurisitaadjectiv
afurisit, afurisitzisubstantiv masculin
afurisita, afurisitesubstantiv feminin

  • 1. (Om) rau ticalos blestemat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blestemat rau rautacios ticalos indracit
    • format_quote Blestema cu foc shi cu para pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU L. 55. DLRLC
    • format_quote Un ciocoi de cei afurisitzi. ALECSANDRI T. 50. DLRLC
    • format_quote Neica ma lasat K fost rau shi blastamat Ma urit k lam urit K fost rau shafurisit. HODOSH P. P. 121. DLRLC
    • format_quote figurat Intinde mina ta cea dreapta peste mijlocul meu k sa plesneasca cercul ist afurisit. CREANGA P. 98. DLRLC
    • format_quote Cine eshti tu afurisitule? ALECSANDRI T. 431. DLRLC
  • 2. (Om) inflexibil. MDA2
    sinonime: inflexibil
  • 3. (Om) abil. MDA2
    sinonime: abil
etimologie:
  • vezi afurisi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.