opțiuni
  • info

8 definiții pentru afurisit (persoană)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, s. m. și f., adj. (Om) rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.) (Copil) ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

afurisit2, ~ă smf, a [At: (a. 1604) CUV. D. BĂTR. I, 136/11 / Pl: ~iți, ~e / E: afurisi] 1-2 (Om) blestemat. 3-4 (Om) ticălos. 5-6 (Copil) poznaș. 7-8 (Om) răutăcios. 9-10 (Om) inflexibil. 11-12 (Om) abil.

AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău (la suflet), îndrăcit, ticălos, blestemat. Blestema cu foc și cu pară pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU, L. 55. Un ciocoi de cei afurisiți. ALECSANDRI, T. 50. Neică m-a lăsat, C-a fost rău și blăstămat, M-a urît, că l-am urît, C-a fost rău ș-afurisit. HODOȘ, P. P. 121. ◊ Fig. Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit. CREANGĂ, P. 98. ◊ (Substantivat) Cine ești tu, afurisitule? ALECSANDRI, T. 431.

AFURISÍT, -Ă, afurisiți, -te, adj. Rău, ticălos, blestemat. ♦ (Fam.; adesea substantivat) Ștrengar, poznaș. – V. afurisi.

AFURISÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care este osândit de biserică. 2) Care este în stare să comită fapte nedemne; nemernic; ticălos; josnic; mârșav; afect. /v. a afurisi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

afurisít adj. m., s. m., pl. afurisíți; adj. f., s. f. afurisítă, pl. afurisíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFURISÍT adj., s. 1. adj. v. excomunicat. 2. adj., s. blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pârdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!)

AFURISIT adj., s. 1. adj. (BIS.) anatemizat, blestemat, excomunicat, (înv. și reg.) proclețit, (înv.) proclet. (Un preot ~.) 2. adj., s. blestemat, cîinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos, (înv. și pop.) pustiu, (pop. și fam.) pîrdalnic, (pop.) împelițat, jurat, (înv. și reg.) urgisit, (reg.) pricăjit, (Transilv.) săcret. (~ul de el!)

Intrare: afurisit (persoană)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afurisit
  • afurisitul
  • afurisitu‑
plural
  • afurisiți
  • afurisiții
genitiv-dativ singular
  • afurisit
  • afurisitului
plural
  • afurisiți
  • afurisiților
vocativ singular
  • afurisitule
  • afurisite
plural
  • afurisiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

afurisit, afurisităadjectiv
afurisit, afurisițisubstantiv masculin
afurisită, afurisitesubstantiv feminin

  • 1. (Om) rău, ticălos, blestemat. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blestemat rău răutăcios ticălos îndrăcit
    • format_quote Blestema cu foc și cu pară pe afurisita de ghicitoare. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
    • format_quote Un ciocoi de cei afurisiți. ALECSANDRI, T. 50. DLRLC
    • format_quote Neica m-a lăsat, C-a fost rău și blăstămat, M-a urît, că l-am urît, C-a fost rău ș-afurisit. HODOȘ, P. P. 121. DLRLC
    • format_quote figurat Întinde mîna ta cea dreaptă peste mijlocul meu, ca să plesnească cercul ist afurisit. CREANGĂ, P. 98. DLRLC
    • format_quote Cine ești tu, afurisitule? ALECSANDRI, T. 431. DLRLC
  • 2. (Om) inflexibil. MDA2
    sinonime: inflexibil
  • 3. (Om) abil. MDA2
    sinonime: abil
etimologie:
  • vezi afurisi DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.