ștrengar [At: GOLESCU, Î. 7 / V: (reg) străngari, st~, ~ringari sm / Pl: ~i / E: ștreang + -ar] 1-2 sm (Reg) Frânghier (1-2). 3-4 sm, a (Dep) (Persoană) care umblă fără nici un rost Si: derbedeu (1), golan (3), haimana (1), vagabond. 5-6 sm, a (De obicei cu o nuanță de simpatie) (Copil sau tânăr) care se ține de pozne Si: neastâmpărat, poznaș, zburdalnic. 7-8 sm, a (Bărbat) ușuratic.

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Băiat neastîmpărat, zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. ◊ Fig. Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adjectival) Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. (Fig.) Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. ♦ (Adverbial) Ștrengărește. Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. Bărbat ușuratic, afemeiat... V. crai. Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679.

ȘTRENGÁR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar

ștrengar m. băiat care bate podurile. [Lit. vrednic de ștreang sau de spânzurătoare].

ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. e.

strengar sm vz ștrengar

ștrengár s. m., pl. ștrengári

ștrengár s. m., pl. ștrengári

ȘTRENGÁR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ȘTRENGÁR s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, vagabond.

ȘTRENGAR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tîlhar. (Ce ~ fără pereche!)

ștrengar s. v. AFEMEIAT. CRAI. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. VAGABOND.