opțiuni
  • info

12 definiții pentru adormitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme, care provoacă somn. ♦ Fig. Plictisitor, anost, obositor. – Adormi + suf. -tor.

adormitor, ~oare a [At: ISPIRESCU, L. 106/ V: (reg) adur- / Pl: ~i, ~oare / E: adormi + -itor] 1 Care adoarme. 2 Care provoacă somn. 3 (Fig) Plictisitor.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care provoacă somn, care face ca cineva să adoarmă. V. narcotic. În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106. ◊ (Adverbial) Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce-adormitor sunînd. EMINESCU, O. I 94. ◊ Fig. Plictisitor. Melodie adormitoare.

ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care adoarme. ♦ Fig. Plictisitor. – Din adormi + suf. -(i)tor.

ADORMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care provoacă somn; care adoarme. Un praf ~. /a adormi + suf. ~tor

adormitor a. care adoarme, care aduce somn: cântec adormitor.

adormitór, -oáre adj. Care te adoarme, plăcut: un cîntec adormitor. Fig. Iron. Plicticos: ce discurs adormitor!

adurmitór, ~oáre a vz adormitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adormitór adj. m., pl. adormitóri; f. sg. și pl. adormitoáre

adormitór adj. m., pl. adormitóri; f. sg. și pl. adormitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADORMITÓR adj., s. v. hipnotic, hipnotizant, narcotic, somnifer, soporific.

adormitor adj., s. v. HIPNOTIC. HIPNOTIZANT. NARCOTIC. SOMNIFER. SOPORIFIC.

Intrare: adormitor
adormitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adormitor
  • adormitorul
  • adormitoru‑
  • adormitoare
  • adormitoarea
plural
  • adormitori
  • adormitorii
  • adormitoare
  • adormitoarele
genitiv-dativ singular
  • adormitor
  • adormitorului
  • adormitoare
  • adormitoarei
plural
  • adormitori
  • adormitorilor
  • adormitoare
  • adormitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
adurmitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adurmitor
  • adurmitorul
  • adurmitoare
  • adurmitoarea
plural
  • adurmitori
  • adurmitorii
  • adurmitoare
  • adurmitoarele
genitiv-dativ singular
  • adurmitor
  • adurmitorului
  • adurmitoare
  • adurmitoarei
plural
  • adurmitori
  • adurmitorilor
  • adurmitoare
  • adurmitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adormitor, adormitoareadjectiv

  • 1. Care adoarme, care provoacă somn. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce-adormitor sunînd. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
etimologie:
  • Adormi + sufix -tor. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.