ADORMITÓR, -OÁRE, adormitori, -oare, adj. Care provoacă somn, care face ca cineva să adoarmă. V. narcotic. În paharul ce dete lui Făt-Frumos amestecă, fără să știe el, niște buruieni adormitoare. ISPIRESCU, L. 106. ◊ (Adverbial) Și mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce-adormitor sunînd. EMINESCU, O. I 94. ◊ Fig. Plictisitor. Melodie adormitoare.