13 definiții pentru plictisitor
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PLICTISITÓR, -OÁRE, plictisitori, -oare, adj. 1. Care plictisește (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. -tor.
PLICTISITÓR, -OÁRE, plictisitori, -oare, adj. 1. Care plictisește (1); neinteresant, searbăd, anost; plicticos. 2. Supărător, enervant, agasant; plicticos. – Plictisi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
plictisitor, ~oare a [At: ALEXI, W. / V: (înv) plec~ / Pl: ~i, ~oare / E: plictisi + -tor] 1 Care produce plictiseală (1) Si: plicticos (1). 2 (Pex) Neinteresant. 3 Monoton. 4-5 Plicticos (4-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PLICTISITÓR, -OÁRE, plictisitori, -oare, adj. 1. Care plictisește; plicticos, anost, searbăd. Ce rost au aci, el și monologul lui, între oameni sătui... cu desăvîrșire indiferenți unor chestiuni care trebuie să li se pară grozav de plictisitoare. C. PETRESCU, Î. I 16. 2. Supărător, enervant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PLICTISITÓR1 adv. Într-un mod care provoacă plictiseală; cu plictiseală. /a (se) plictisi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLICTISITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care plictisește; care provoacă plictiseală; anost. Film ~. /a (se) plictisi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plictisitor a. care plictisește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plictisitór, -oáre adj. Plicticos. Adv. A vorbi plictisitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
plectisitor, ~oare a vz plictisitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
plictisitór adj. m., pl. plictisitóri; f. sg. și pl. plictisitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
plictisitór adj. m., pl. plictisitóri; f. sg. și pl. plictisitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PLICTISITÓR adj. 1. anost, neinteresant, plicticos, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. v. monoton. 3. v. enervant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PLICTISITOR adj. 1. anost, neinteresant, plicticos, (livr.) fastidios, (fig.) fad, insipid, nesărat, sălciu, searbăd. (Un spectacol ~.) 2. anost, banal, monoton, placid, uniform, (fig.) searbăd, (livr. fig.) tern. (O viață ~.) 3. agasant, enervant, iritant, plicticos, sîcîitor, supărător. (O treabă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Plictisitor ≠ amuzant, captivant, distractiv, nostim
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
plictisitor, plictisitoareadjectiv
- sinonime: anost neinteresant plicticos searbăd antonime: amuzant captivant distractiv nostim
- Ce rost au aci, el și monologul lui, între oameni sătui... cu desăvîrșire indiferenți unor chestiuni care trebuie să li se pară grozav de plictisitoare. C. PETRESCU, Î. I 16. DLRLC
-
etimologie:
- Plictisi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.