10 definiții pentru obositor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care provoacă oboseală; ostenitor, istovitor; p. ext. plictisitor. – Obosi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
obositor, ~oare a [At: MARCOVICI, C. 7/3 / Pl: ~i, ~oare / E: obosi + -tor] 1 Care provoacă oboseală (1). Si: extenuant, istovitor. 2 (Pex) Plictisitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBOSITÓR, -OÁRE, obositori, -oare, adj. Care obosește, care aduce oboseală, istovitor, p. ext. plictisitor. O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OBOSITÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) Care obosește; care prezintă dificultăți; anevoios; ostenitor. Călătorie ~oare. /a obosi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
obositor a. care obosește.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
obositór, -oáre adj. Ostenitor: drum obositor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
obositór adj. m., pl. obositóri; f. sg. și pl. obositoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OBOSITÓR adj. v. extenuant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OBOSITOR adj. epuizant, extenuant, istovitor, trudnic, (rar) vlăguitor, (pop.) ostenitor, (înv. și reg.) ostenicios. (O muncă ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
obositor, obositoareadjectiv
- 1. Care obosește, care provoacă oboseală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O întindere de șese poște lungi și obositoare. CREANGĂ, A. 117. DLRLC
- 1.1. Plictisitor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: plictisitor
-
etimologie:
- Obosi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.