8 definitzii pentru istovitor
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ISTOVITÓR OÁRE istovitori oare adj. Care istoveshte; epuizant extenuant. Istovi + suf. tor.
ISTOVITÓR OÁRE istovitori oare adj. Care istoveshte; epuizant extenuant. Istovi + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de valeriu
- actziuni
istovitor ~oare [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~i ~oare / E: istovi + tor] 1 a Care epuizeaza. 2 a Care distruge. 3 a Care duce ceva la bun sfarshit. 4 a Extenuant. 5 smf (Inv; d. afaceri bani) Lichidator.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ISTOVITÓR OÁRE istovitori oare adj. Care istoveshte care sleieshte de puteri; obositor extenuant. Munca istovitoare. ▭ O oboseala istovitoare ma cuprinsese. SADOVEANU O. VI 214. Cu o respiratzie de ushurare k deshteptata din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU T. I 123. Acuma sa umplut paharul parinte! Acuma nu mai pot! O ura istovitoare imi roade inima. REBREANU P. S. 149.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ISTOVITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care istoveshte; extenuant; epuizant. /a istovi + suf. ~itor
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
istovitór adj. m. pl. istovitóri; f. sg. shi pl. istovitoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
istovitór adj. m. pl. istovitóri; f. sg. shi pl. istovitoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ISTOVITÓR adj. v. extenuant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ISTOVITOR adj. epuizant extenuant obositor trudnic (rar) vlaguitor (pop.) ostenitor (inv. shi reg.) ostenicios. (O munca ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
istovitor, istovitoareadjectiv
- 1. Care istoveshte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Munca istovitoare. DLRLC
- O oboseala istovitoare ma cuprinsese. SADOVEANU O. VI 214. DLRLC
- Cu o respiratzie de ushurare k deshteptata din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU T. I 123. DLRLC
- Acuma sa umplut paharul parinte! Acuma nu mai pot! O ura istovitoare imi roade inima. REBREANU P. S. 149. DLRLC
-
etimologie:
- Istovi + sufix tor. DEX '98 DEX '09