ISTOVITÓR OÁRE istovitori oare adj. Care istoveshte care sleieshte de puteri; obositor extenuant. Munca istovitoare. ▭ O oboseala istovitoare ma cuprinsese. SADOVEANU O. VI 214. Cu o respiratzie de ushurare k deshteptata din istovitorul vis. CAMIL PETRESCU T. I 123. Acuma sa umplut paharul parinte! Acuma nu mai pot! O ura istovitoare imi roade inima. REBREANU P. S. 149.