ademeni vt [At: N. COSTIN ap. LET. II 110 / V: (reg) ~mini adimeni adamani / Pzi: ~nesc / E: ns cf mg adomány] 1 (D. oameni) A determina prin vorbe sau gesturi magulitoare prin promisiuni mincinoase sa participe la o actziune Si: a atrage a ispiti a tenta. 2 A induce in eroare abuzand de increderea cuiva Si: a amagi a inshela a momi (1) (irg) a prileshti (1) (ivr) a arvoni a celui a incelui. 3 (Spc; mai ales despre barbatzi; c.i. fete sau femei) A seduce (1).

ADEMENÍ ademenesc vb. IV. 1. Tranz. A atrage a ispiti a momi. Ishi rup pe degeaba lautarii bojocii sademeneasca lumea. Se duc... totzi la alta mustarie. PAS Z. I 172. Cautatura cea blajina a fetei celei mici il ademenise. ISPIRESCU L. 234. Te ademenise numai cu vorbe dulci. ALECSANDRI T. 574. ◊ A seduce. 2. Refl. (Rar atestat in forma regionala adimeni) A se linishti pe sine insushi a se amagi a se inshela. Iara imparatul... curmindushi plinsul... singur in gindul sau se adimeni. DELAVRANCEA S. 85. 3. Refl. (Neobishnuit atestat in forma adimeni) A se minuna a se incinta. Oricinen cale nentilnea... Statea pe loc sadimenea Cuprins de admirare. ALECSANDRI P. A. 204. Variante: (regional) ademiní (SBIERA P. 246) adimení (ODOBESCU S. I 80 NEGRUZZI S. I 19) vb. VI.

ADEMENÍ ademenesc vb. IV. 1. Tranz. A atrage a ispiti a momi. ♦ A seduce. 2. Refl. (Rar) A se linishti pe sine insushi; a se amagi a se inshela. 3. Refl. (Rar) A se incanta a se minuna. [Var.: (reg.) adimení vb. IV] Comp. magh. adomány.

A ADEMENÍ ~ésc tranz. 1) A atrage prin calitatzile sale deosebite. 2) (persoane mai ales femei) A determina la relatzii sexuale prin promisiuni false; a seduce; a inshela. 3) rar A face sa se amageasca recurgand la diverse mijloace necinstite; a pacali; a inshela; a amagi. 4) fig. A atrage de partea sa prin shiretlicuri; a prinde in mreje; a capta; a captiva. /cf. ung. adomány

ademenì v. 1. a atrage: averea ademeneshte pe om; 2. a amagi a inshela: puse sal ademeneasca. [Vechiurom.: ademana dar = ung. ADOMÀNY].

adamani v vz ademeni

ademini vt vz ademeni

adimeni v vz ademeni

ADEMINÍ vb. IV v. ademeni.

ADIMENÍ vb. IV. v. ademeni.

adamanésc v. tr. (d. adamana). Trans. Ademenesc. Maram. Imprumut cu dobinda inshel.

ademenésc v. tr. (din adamanesc). Atrag pin vorbe banĭ frumusetza sh. a.: un suris ademenitor o gradina ademenitoare. V. refl. Ma simt atras: statea pe loc s’ademenea cuprins de admiratzie (Al.). SHi adimenesc. La Ret. tudumanesc (care poate fi infl. de tumanesc).

adimenésc V. ademenesc.

ademení (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ademenésc imperf. 3 sg. ademeneá; conj. prez. 3 sa ademeneásca

ademení vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. ademenésc imperf. 3 sg. ademeneá; conj. prez. 3 sg. shi pl. ademeneásca

ademeni

ADEMENÍ vb. 1. v. tenta. 2. v. inshela. 3. v. seduce.

ADEMENI vb. 1. a amagi a atrage a ispiti a momi a seduce a tenta (inv.) a aromi a napastui (fig.) a imbia. (Perspectiva il ~.) 2. a amagi a incinta a inshela a mintzi a momi a pacali a prosti a purta a trisha (livr.) a iluziona (inv. shi reg.) a juca a planisi a poticari a prilesti a sminti a smomi a shutili (reg.) a shugui (Transilv. shi Ban.) a celui (Munt.) a miglisi (Transilv.) a tashca (inv.) a aromi a blazni a gimbosi a maguli a mistifica a surprinde (fam.) a duce a fraieri a shmecheri (fam. fig.) a arde a frige a incaltza a pingeli a pingelui a pirli a potcovi a praji (Mold. fig.) a boi (inv. fig.) a luneca. (Ia ~ cu minciuni.) 3. a seduce. (O ~ shi apoi o paraseshte.)

A ademeni ≠ a dezgusta

ademení (ademenésc ademenít) vb. 1. A inshela. 2. A ispiti a tenta. < Mag. adomány „corupere mita” de unde in Trans. de N. adamana „ademenire” (DAR). In vechime considerat drept dacic (Hasdeu Col. Traian 1874 p. 102) sau der. de la momi (Cihac II 202). Der. ademeneala s. f. (ademenire); ademenitor adj. (seducator ispititor).