12 definitzii pentru minuna
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MINUNÁ minunez vb. I. Refl. shi tranz. A ramane sau a face pe cineva sa ramana uluit uimit surprins. ♦ Refl. Ashi manifesta mirarea admiratzia surpriza; a se mira mult. Din minune.
MINUNÁ minunez vb. I. Refl. shi tranz. A ramane sau a face pe cineva sa ramana uluit uimit surprins. ♦ Refl. Ashi manifesta mirarea admiratzia surpriza; a se mira mult. Din minune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de bogdang
- actziuni
minuna [At: PSALT. 288 / V: (reg) mien~ / Pzi: ~nez (ivp) minun / E: minune] 1 vr (Rel; inv; ccd sau udp „de”) A se smeri a se tulbura profund in fatza minunilor (1) lui Dumnezeu. 2 vt (Inv; subiectul este Dumnezeu) A inzestra pe cineva cu calitatzi miraculoase a face sa fie minunat. 3 vi A savarshi o minune (1). 45 vrt(a) (A fi cuprins sau) a face pe cineva sa fie cuprins de o mare mirare de o mare admiratzie Si: a surprinde a ului. 67 vrt(a) (Ashi manifesta sau) a face pe cineva sashi manifeste mirarea admiratzia surpriza Si: a se mira1 (11). 8 vt (Nob) A face sa fie minunat (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MINUNÁ minunez vb. I. Tranz. A uimi pe cineva al face sa ramina mirat surprins; a impresiona. Rivna lor o minuneaza pe mama. STANCU D. 446. Dupa ce shia virit la briu cele trei sabii ale lui cu care... minunase lumea a luat baioneta jandarmului. SAHIA N. 69. Zi de 15 mai (1848)... Tu minunashi lumea shi i aratashi k natzia romina e matura. BALCESCU O. I 332. ◊ Absol. Alta biserica este Sf. Andrei care minuneaza prin zveltetzea sa. SAHIA U.R.S.S. 43. ◊ Refl. Ceasuri intregi ne minunam din drum De bradul ce se stravedea prin geamuri. BENIUC V. 36. Pashea incet minuninduse la fiecare pas. EMINESCU N. 127. Prez. ind. shi: (pers. 3 sg.) minúna (MACEDONSKI O. I 24).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
A MINUNÁ ~éz tranz. A impresiona prin ceva neprevazut; a surprinde; a uimi; a mira. ~ lumea. /Din minune
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE MINUNÁ ma ~éz intranz. A fi cuprins de admiratzie; a ramane profund impresionat; a se uimi; a se mira. /Din minune
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
minunà v. 1. a fi plin de mirare: ne minunam de tot ce e extraordinar; 2. fig. a fi nedumerit (intr’o imprejurare grea): stau shi ma minunez ce sa fac. [Tras din minune].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
mienuna v vz minuna
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
minunéz v. tr. (d. minune). Uimesc surprind. V. refl. Ma mĭr foarte mult ramin uĭmit: se minuna lumea de vitejia luĭ. SHi inm (vechĭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
minuná (a ~) vb. ind. prez. 3 minuneáza
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
minuná vb. ind. prez. 1 sg. minunéz 3 sg. shi pl. minuneáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MINUNÁ vb. 1. a se cruci a se uimi a se ului (pop.) a se incruci (reg.) a se ugni (Transilv. shi Ban.) a se pocozi (inv.) a se ciudi a se divi. (Se ~ de ce aude.) 2. v. uimi. 3. v. extazia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MINUNA vb. 1. a se cruci a se uimi a se ului (pop.) a se incruci (reg.) a se ugni (Transilv. shi Ban.) a se pocozi (inv.) a se ciudi a se divi. (Se ~ de ce aude.) 2. a stupefia a surprinde a uimi a ului. (Cemi spui tu pur shi simplu ma ~.) 3. a se extazia. (Se ~ in fatza splendorilor naturii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
minuna, minunezverb
- 1. A ramane sau a face pe cineva sa ramana uluit uimit surprins. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: impresiona surprinde uimi
- Rivna lor o minuneaza pe mama. STANCU D. 446. DLRLC
- Dupa ce shia virit la briu cele trei sabii ale lui cu care... minunase lumea a luat baioneta jandarmului. SAHIA N. 69. DLRLC
- Zi de 15 mai (1848)... Tu minunashi lumea shi i aratashi k natzia romina e matura. BALCESCU O. I 332. DLRLC
- Alta biserica este Sf. Andrei care minuneaza prin zveltetzea sa. SAHIA U.R.S.S. 43. DLRLC
- Ceasuri intregi ne minunam din drum De bradul ce se stravedea prin geamuri. BENIUC V. 36. DLRLC
- Pashea incet minuninduse la fiecare pas. EMINESCU N. 127. DLRLC
- 1.1. Ashi manifesta mirarea admiratzia surpriza; a se mira mult. DEX '09 DEX '98sinonime: mira
-
- comentariu Prezent indicativ shi: (persoana a 3a singular) minúna. DLRLC
etimologie:
- minune DEX '09 DEX '98