MINUNÁ minunez vb. I. Tranz. A uimi pe cineva al face sa ramina mirat surprins; a impresiona. Rivna lor o minuneaza pe mama. STANCU D. 446. Dupa ce shia virit la briu cele trei sabii ale lui cu care... minunase lumea a luat baioneta jandarmului. SAHIA N. 69. Zi de 15 mai (1848)... Tu minunashi lumea shi i aratashi k natzia romina e matura. BALCESCU O. I 332. ◊ Absol. Alta biserica este Sf. Andrei care minuneaza prin zveltetzea sa. SAHIA U.R.S.S. 43. ◊ Refl. Ceasuri intregi ne minunam din drum De bradul ce se stravedea prin geamuri. BENIUC V. 36. Pashea incet minuninduse la fiecare pas. EMINESCU N. 127. Prez. ind. shi: (pers. 3 sg.) minúna (MACEDONSKI O. I 24).