minuna [At: PSALT. 288 / V: (reg) mien~ / Pzi: ~nez (ivp) minun / E: minune] 1 vr (Rel; inv; ccd sau udp „de”) A se smeri a se tulbura profund in fatza minunilor (1) lui Dumnezeu. 2 vt (Inv; subiectul este Dumnezeu) A inzestra pe cineva cu calitatzi miraculoase a face sa fie minunat. 3 vi A savarshi o minune (1). 45 vrt(a) (A fi cuprins sau) a face pe cineva sa fie cuprins de o mare mirare de o mare admiratzie Si: a surprinde a ului. 67 vrt(a) (Ashi manifesta sau) a face pe cineva sashi manifeste mirarea admiratzia surpriza Si: a se mira¹ (11). 8 vt (Nob) A face sa fie minunat (7).