acuzativ sn [At: DA / Pl: ~e / E: lat accusativus] Caz gramatical care are k functzie specifica exprimarea complementului direct shi a unor atribute.

ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are k functziune specifica exprimarea complementului direct shi a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = constructzie sintactica specifica anumitor limbi echivalenta cu o propozitzie completiva directa in care subiectul este la acuzativ iar predicatul la infinitiv. Din fr. accusatif lat. accusativus.

ACUZATÍV acuzative s. n. Cazul complementului direct al complementului indirect cu prepozitzie shi al complementelor circumstantziale (caz cerut in limba romina de aproape toate prepozitziile).

ACUZATÍV s. n. sg. Cazul complementului direct al complementului indirect cu prepozitzie shi al complementelor circumstantziale Fr. accusatif (lat. lit. accusativus).

ACUZATÍV s.n. Cazul in care stau complementul direct complementul indirect precedat de prepozitzie shi complementele circumstantziale. [Cf. lat. accusativus fr. accusatif].

ACUZATÍV s. n. caz al declinarii care exprima unele complemente shi unele atribute. (< lat. accusativus fr. accusatif)

ACUZATÍV ~e n. gram. Caz in care stau complementul direct complementul indirect cel circumstantzial shi unele atribute precedate de prepozitzii. /<lat. accusativus fr. accusatif

acuzativ n. al patrulea caz al declinatziunii exprimand complementul direct.

*acuzatív n. pl. e. Gram. Cazu cu care se construesc verbele transitive: lupu il maninca pe mĭel.

acuzatív s. n. pl. acuzatíve

acuzatív s. n. pl. acuzatíve

acuzativ.

ACUZATÍV s. (GRAM.) (inv.) pricinuitoare.

ACUZATIV s. (GRAM.) (inv.) pricinuitoare.

ACUZATÍV s. n. (cf. lat. accusativus fr. accusatif): caz al substantivului (al doilea in ordinea studierii dupa nominativ). Se construieshte cu prepozitzii sau fara prepozitzii. Ii sunt proprii urmatoarele functzii sintactice: functzia de complement direct (fundamentala) aflata cu intrebarile pe cine? shi ce? („Gheonoaia ospata pe FatFrumos” P. Ispirescu; „Tunurile... bateau necontenit cetatea!” C. Negruzzi); functzia de nume predicativ („Nul vezi k deabia e cat luleaua?!” I. Al. BratescuVoineshti); functzia de atribut („Numan zarea departata suna codrul de stejari” M. Eminescu); functzia de complement indirect („Goe... se reazima in nas de clantza ushii de la cupeu” I. L. Caragiale); functzia de complement de agent („Moromete in loc sai raspunda k baiatul e prins de friguri intoarse capul in alta parte” M. Preda); functzia de complement circumstantzial: de loc („Astfel sau ridicat pe pamanturile din jurul Carpatzilor noile centre de viatza” Geo Bogza) de timp („In dimineatza aceea SHtefan Budu se trezi mai devreme k de obicei” Al. Philippide) de mod („Vuieshte lung al strungului ecou/ K o imensa struna incordata” N. Labish) de cauza („Atunci incremeni de spaima” Em. Garleanu) de scop („SHi au inceput sa umble prin grau dupa mancare” I. Al. BratescuVoineshti) de conditzie („In caz de ploaie nu te mai opreshti la ei”) de concesie („Dar deodata cu tot zgomotul trenului se aud bubuituri in usha compartimentului” I. L. Caragiale) de consecutzie („Canta de minune”) de asociere („SHi voios se inturna / Cu flacaii ce mana” Folclor) de instrument („Mi sa parut caud la geam / Cu degetul cum bate” G. Coshbuc; functzia de element predicativ suplimentar („...indata ma shi trimite mama cu demancare in tzarina ia nishte lingurari cei aveam tocmitzi prashitori” Ion Creanga). ◊ ~ cu infinitiv: constructzie sintactica specifica anumitor limbi (inclusiv limbii latine) echivalenta cu o propozitzie completiva directa in care subiectul este in acuzativ iar predicatul este exprimat printrun verb la infinitiv. In limba latina constructzia de acuzativ cu infinitiv urma dupa trei feluri de verbe: a) dupa verba dicendi (declarandi) k dicere („a spune”) narrare („a povesti”) sau nuntiare („a anuntza”): „Thales dixit aquam esse initium rerum” („Thales a spus k apa este principiul lucrurilor”); b) dupa verba voluntatis k velle („a vrea”) nolle („a nu vrea”) malle („a prefera”) cupere („a dori”) sau iubere („a porunci”): „Cupio... me esse clementem” („Doresc k eu sa fiu bland”); c) dupa verba sentiendi k sentire („a simtzi”) audire („a auzi”) sau videre („a vedea”): „Saepe audivi inter os et offam multa intervenire posse” („Am auzit k intre gura shi bucata de paine multe pot interveni” ). ◊ neutrál: a. care dispune de un sens neutru din punctul de vedere al referirii la gen (fara functzie sintactica): a luato la fuga.

ACUZATIV A 1. Intro conceptzie morfologica asupra cazului* (vezi CAZ_I) caz subordonat (sau regim*) impus numelor de catre verbe tranzitive* (vezi TRANZITIV) shi de prepozitzii iar adjectivelor* prin fenomenul de acord*. Astfel in constructziile romaneshti: o vad ma striga le lauda cazul acuzativ apare k regim al verbelor tranzitive a vedea a striga a lauda iar in constructziile: langa mine despre tine pentru el cazul acuzativ apare k regim al prepozitziilor*; in constructzia: am vorbit despre noua shi interesanta ta carte cazul acuzativ al adjectivelor este o consecintza a acordului cu substantivul. Acuzativul este un caz abstract cu functzie de complement direct; rar are shi valoare concreta circumstantziala (sa se compare: citeshte un roman (abstract) cu a invatzat o saptamana intreaga; a alergat doi km (circumstantzial)). • In limbile flexionare* se realizeaza prin desinentza* (k in latina sau in rusa); in limbile cu flexiune restransa se realizeaza fie prepozitzional (vezi de ex. in romana utilizarea lui pe pentru marcarea in anumite conditzii lexicosemantice shi sintactice a acuzativului (ex. strig pe Ion Pe cine ashteptzi?) fie prin restrictzii de topica (vezi fr. unde distinctzia nominativ vs. acuzativ se obtzine prin antepozitzie vs. postpozitzie). • In limbile cu flexiune de caz saraca se caracterizeaza k shi alte cazuri prin sincretism* (sau omonimie*) shi prin ambiguitate*. In romana de ex. intreaga flexiune substantivala shi adjectivala prezinta sincretismul* nominativ = acuzativ. in romana deshi cazul acuzativ se asociaza frecvent cu semnificatzia de pacient* poate exprima shi beneficiarul* (ajuta pe Gheorghe) tzinta* (ma ajunge din urma) experimentatorul* (ma doare ma impresioneaza) durata (invatza doua ore) spatziul strabatut (alearga doi km). 2. Limba ~ in studiile de tipologie* clasa de limbi caracterizata printro codare* specifica a argumentelor* adica prin selectzia de preferintza a pacientului in pozitzia obiectului direct caruia i impune cazul acuzativ shi a agentului in pozitzia subiectului caruia i impune nominativul; se opune limbilor de tip ergativ*. Limbile indoeuropene apartzin tipului acuzativ. G.P.D.