ACUZATÍV s. n. (cf. lat. accusativus fr. accusatif): caz al substantivului (al doilea in ordinea studierii dupa nominativ). Se construieshte cu prepozitzii sau fara prepozitzii. Ii sunt proprii urmatoarele functzii sintactice: functzia de complement direct (fundamentala) aflata cu intrebarile pe cine? shi ce? („Gheonoaia ospata pe FatFrumos” P. Ispirescu; „Tunurile... bateau necontenit cetatea!” C. Negruzzi); functzia de nume predicativ („Nul vezi k deabia e cat luleaua?!” I. Al. BratescuVoineshti); functzia de atribut („Numan zarea departata suna codrul de stejari” M. Eminescu); functzia de complement indirect („Goe... se reazima in nas de clantza ushii de la cupeu” I. L. Caragiale); functzia de complement de agent („Moromete in loc sai raspunda k baiatul e prins de friguri intoarse capul in alta parte” M. Preda); functzia de complement circumstantzial: de loc („Astfel sau ridicat pe pamanturile din jurul Carpatzilor noile centre de viatza” Geo Bogza) de timp („In dimineatza aceea SHtefan Budu se trezi mai devreme k de obicei” Al. Philippide) de mod („Vuieshte lung al strungului ecou/ K o imensa struna incordata” N. Labish) de cauza („Atunci incremeni de spaima” Em. Garleanu) de scop („SHi au inceput sa umble prin grau dupa mancare” I. Al. BratescuVoineshti) de conditzie („In caz de ploaie nu te mai opreshti la ei”) de concesie („Dar deodata cu tot zgomotul trenului se aud bubuituri in usha compartimentului” I. L. Caragiale) de consecutzie („Canta de minune”) de asociere („SHi voios se inturna / Cu flacaii ce mana” Folclor) de instrument („Mi sa parut caud la geam / Cu degetul cum bate” G. Coshbuc; functzia de element predicativ suplimentar („...indata ma shi trimite mama cu demancare in tzarina ia nishte lingurari cei aveam tocmitzi prashitori” Ion Creanga). ◊ ~ cu infinitiv: constructzie sintactica specifica anumitor limbi (inclusiv limbii latine) echivalenta cu o propozitzie completiva directa in care subiectul este in acuzativ iar predicatul este exprimat printrun verb la infinitiv. In limba latina constructzia de acuzativ cu infinitiv urma dupa trei feluri de verbe: a) dupa verba dicendi (declarandi) k dicere („a spune”) narrare („a povesti”) sau nuntiare („a anuntza”): „Thales dixit aquam esse initium rerum” („Thales a spus k apa este principiul lucrurilor”); b) dupa verba voluntatis k velle („a vrea”) nolle („a nu vrea”) malle („a prefera”) cupere („a dori”) sau iubere („a porunci”): „Cupio... me esse clementem” („Doresc k eu sa fiu bland”); c) dupa verba sentiendi k sentire („a simtzi”) audire („a auzi”) sau videre („a vedea”): „Saepe audivi inter os et offam multa intervenire posse” („Am auzit k intre gura shi bucata de paine multe pot interveni” ). ◊ neutrál: a. care dispune de un sens neutru din punctul de vedere al referirii la gen (fara functzie sintactica): a luato la fuga.