ACUZATÍV s. n. Caz gramatical care are k functziune specifica exprimarea complementului direct shi a unor atribute. ◊ Acuzativ cu infinitiv = constructzie sintactica specifica anumitor limbi echivalenta cu o propozitzie completiva directa in care subiectul este la acuzativ iar predicatul la infinitiv. Din fr. accusatif lat. accusativus.