ACCÉPT s. n. Consimtzamant scris pe o politza prin care o persoana desemnata de emitentul politzei se obliga sa achite beneficiarului la scadentza suma de bani din politza. ♦ Incuviintzare aprobare. Din germ. Akzept lat. acceptus.

accépt sn [At: I. PANTZU C. 287 / Pl: ~e / E: ger Akzept] 1 Consimtzamant scris pe o politza prin care o persoana desemnata de emitentul politzei se obliga sa plateasca beneficiarului la scadentza suma prevazuta in politza Si: acceptare (inv) acceptatziune. 2 (Pex) Politza.

ACCÉPT accepte s. n. Consimtzamant scris de pe o politza prin care o persoana desemnata de emitentul politzei se obliga sa achite beneficiarului la scadentza suma de bani din politza. Din germ. Akzept lat. acceptus.

ACCEPT accepte s. n. Hirtie de valoare prin care cineva se obliga sa achite o suma de bani pina la un anumit termen. V. politza.

ACCÉPT accepte s. n. Document de credit emis de o intreprindere asupra alteia shi prevazut cu o mentziune semnata de aceasta din urma prin care se obliga sa achite o anumita suma de bani la termenul fixat de emitent. Germ. Akzept (lat. lit. acceptus).

ACCÉPT s.n. Inscris act prin care cineva se obliga sa achite o datorie la scadentza. [< germ. Akzept cf. lat. acceptus].

ACCÉPT s. n. 1. inscris prin care cineva se obliga sa achite o datorie la scadentza. 2. acord aprobare. (< germ. Akzept)

accépt s. n. Acord aprobare ◊ „Prima mishcare acceptul de a plati un impozit de 649 691 lei.” Sc. 19 V 82 p. 2 (din accepta; DN3 alt sens)

ACCÉPT ~e n. Act prin care cineva se obliga sa achite o datorie la scadentza. /<germ. Akzept lat. acceptus

accept n. politza efect de comertz prin care o persoana se obliga sa plateasca la scadentza o suma hotarita.

accépt s. n.

accépt s. n. pl. accépte

accept pl. accepte