abur sm [At: COD. VOR.² 65^v/10 / Pl: ~i / E: ns cf alb avull] 1 Vapori de apa. 2 Rasuflare. 3 (Inv) Suflet. 4 (Pfm; ie) A scoate ~i pe gura A vorbi zadarnic.

ÁBUR aburi s. m. 1. (Mai ales la pl.) Vapori de apa. Afara... se ridica... pana alba de abur shi shuieratul locomotivei. DUMITRIU B. F. 9. In partea cealalta a trenului e Jiul o suprafatza lichida de pe intinderea careia aburi se ridica neincetat k shi cum apele lui ar fi fierbintzi. BOGZA V. J. 44. Aburii fierbintzi creatzi din valurile de apa care cad peste sulurile de otzel sa omoare temperatura se ridica pina sus. SAHIA N. 33. [La rasaritul soarelui] cresc nori k aburi grei dintro caldare. Un tunet cind shi cind in departare incearco gama k un bariton. ANGHELIOSIF C. M. II 16. 2. Ceatza rara picla ushoara. Peste tirg peste livezi negre peste sat odihneau aburi ushori. SADOVEANU O II 142. 3. Fig. Tarie efluviu. Aburul basamacului se limpezise de pe creierul lui. PAS L. I 15. Cum i se suie aburul bauturii la cap... plinge. SADOVEANU N. F. 105. SHi apoi cind aburii vinului shi ochii crishmaresei au produs efectul lor incep horele tropotele. NEGRUZZI S. I 315. 4. Fig. (Cu aluzie la lipsa de consistentza a aburului) Cantitate foarte mica. Pentru a avea un abur de caldura tata reteza cite un pom din curte. PAS Z. I 131. Da un abur de sare platicilor shi le ashaza in protzap. SADOVEANU N. F. 70.

ÁBUR aburi s. m. 1. Vapori de apa. 2. Ceatza rara. 3. Fig. Tarie; aroma. I se suie aburul bauturii la cap (SADOVEANU). ♦ Suflare (ushoara) adiere. 4. Fig. Cantitate foarte mica. Da un abur de sare platicilor (SADOVEANU). Comp. alb. avull.

ÁBUR ~i m. 1) pl. Vapori de apa. 2) Ceatza rara. 3) fig. Suflare ushoara (de vant); boare. 4) fig. rar Cantitate foarte mica. Un ~ de... / Cuv. autoht.

abur m. 1. un fel de fum ce iese prin caldura din corpurile umede: aburi groshi; mashina de aburi mashina pusa in mishcare prin presiunea aburilor de apa; 2. Med. gazurile scoase prin evaporare: baie de abur; 3. suflare: caii scotzand aburi lungi pe nare AL.; 4. sufletul dobitoacelor numit shi bleasc. [Origina necunoscuta].

ábur shi (Ban.) re m. (ruda cu alb. avul id. care vine probabil d. rom.). Un fel de ceatza (gaz vaporĭ) care se ridica din corpurile umede supt influentza calduriĭ cum se’ntimpla cu apa care ferbe saŭ cu animalu care respira la frig orĭ cu apa care se’naltza pe nevazute din marĭ riurĭ shi lacurĭ shi formeaza noriĭ. Suflet de animal (Vechi). Pl. Rasuflare suflare: caiĭ scoteaŭ aburĭ pe nas de ger ce era. Suflare adiere: veniram pe fatza pamintului pe aburiĭ vintuluĭ (P. P.) Mashina saŭ corabie cu abur (saŭ cu vaporĭ) mashina saŭ corabie care se mishca pin ajutoru aburuluĭ. Pe suprafatza pamintuluĭ o picatura de apa redusa in abur ocupa un volum de 1700 de orĭ mai mare de cit in stare lichida; de aci rezulta o fortza de expansiune imensa care a fost utilizata k fortza motrice in arte industrie navigatziune sh. a. La 100 de grade aburu de apa ridica o masa de aer care apeasa [1] pe suprafatza lichidului shi care echivaleaza cu 1 kg 033 gr. pe centimetru patrat. Fortza elastica a aburuluĭ de apa creshte rapede cu temperatura; experientzele lui Regnault dau rezultatele urmatoare Temperatura Tensiunea in atmosfere; 100° 1; 120°60 2; 131°91 3; 180°31 10; 230° 27½. Se numesc mashini cu presiune joasa acelea care intrebuintzeaza abur de 2 atmosfere; cu o presiune mai mult sint de presiune medie shi pentru toate cele cares mai mult de 3 atmosfere se zice cas de presiune inalta. Francezu Solomon de Caus inca de la 1615 avu ideĭa de a utiliza aburu k fortza motrice. Denis Papin tot Francez mort la 1714 imagina prima mashina cu piston. La 15 Iuliŭ 1783 la Lyon marchizu de Jouffroy d’Abbans (pe atunci de 18 anĭ) construi un vaporash prevazut c’o mashina cu abur cu doŭa cilindre cu care merse in susu Saônei pina la insula Barbe. El a murit in mizerie rapus de holera la 1832. In sfirshit Scotzianu James Watt mort la 1819 perfectziona mashina cu abur intr’atit in cit i se poate atribui primu merit al acestei inventziuni.

ábur s. m. pl. áburi

ábur s. m. pl. áburi

abur pl. aburi

abur.

ÁBUR s. vapori (pl.). (~ul este un agent termic.)

ÁBUR s. v. miros.

ABUR s. vapori (pl.). (~ este un agent termic.)

abur s. v. MIROS.

TRASURA CU ÁBURI s. v. locomotiva mashina tren.

trasura cu aburi s. v. LOCOMOTIVA. MASHINA. TREN.

ábur (áburi) s. m. 1. Vapori de apa 2. (Inv.) Sufletul animalelor necuvintatoare considerat in esentza mecanic. Mr. abur (a). < Lat. albūlus („pata alba” in lat. med. cf. Thomas Bull. Du Cange V 100) pe baza aspectului material al vaporilor de apa. Albulus sa pastrat in it. avolo „mreana” (REW 328; Prati) fr. able (tte). Fonetismul nu pare sa constituie vreo dificultate. Pierderea lui l care apare shi in cuvintele citate shi in fr. gabole < galbulus etc. (Thomas Bull. Du Cange V 130; O. Deutschmann Romanist. Jb. I 144) pare a fi anterioara rom.; totushi trebuie sa fi fost destul de tirzie pentru a impiedica pierderea lui b intervocalic. Acelashi rezultat in alb. avulj. In general cuvintul rom. este considerat autohton (Miklosich Slaw. Elem. 9; anterior indoeuropenei dupa Lahovary 319) sau provenind din alb. (Cihac II 714; Philippide II 605; DAR; Rosetti II 108); acesta din urma ar reprezenta un indoeurop. *avelos (Jokl Ling.Kulturhist. Untersuchungen 263) sau *abbra (Meyer Alb. St. III 81). Sa renuntzat la der. de la vapor (Diez II 14; Philippide II 657) k shi cea de la un *vapulus (Philippide Principii 7; Pascu I 27; Arch. Rom.. IX 300) greu de admis. Explicatzia lui Densusianu Rom. 1898 p. 130 prin *abburire (in locul lui *abburare cf. sp. aburar) este cu totul improbabila caci ideea de vapori nu se potriveshte cu cea de combustie; REW 15 shi DAR mentzioneaza cu rezerva aceasta ipoteza. Der. abura vb. (a scoate aburi); aburat adj. (umezit); abureala s. f. (rasuflare; briza); aburi vb. (a produce aburi; a exala; a rasufla); aburitor adj. (care exala); aburiu adj. (vaporos; albicios); aburos adj. (vaporos) cuvint creat de Odobescu prin paralelismul it. vaporevaporoso sau fr. vapeurvaporeux. Din rom. ngr. ἄμπρος (Meyer Neugr. St. II 74)