VAPÓRI s. m. pl. substanță aflată în stare gazoasă la o temperatură inferioară celei critice. (< fr. vapeur, lat. vapor)

VAPÓRI m. pl. Substanță care se află în stare gazoasă. /<it. vapore, lat. vapor, fr. vapeur

vapor¹ sm [At: AMFILOHIE, G. F. 149^v/12 / V: (asr 1-4, 7-10) ~oare (Pl: ~oare, ~ori), (înv 5, 6) ~pură sf, (îvr 1) ~e ssp / Pl: ~i sm, (înv 5-10) ~uri sn / E: fr vapeur, lat vapor, it vapore] 1 sm (Înv; mpl) Ceață (3). 2 sm (Adesea determinat prin „de apă”; mpl) Starea normală apei peste punctul ei de fierbere, care se poate utiliza ca forță motrice Si: abur (1). 3 sm (Înv; îs) Trăsură cu (sau de) ~ Diligență (cu abur). 4 sm (Mpl) Substanță aflată în stare gazoasă, la o temperatură inferioară temperaturii ei critice. 5 sn (Înv) Emanație (1). 6 sn (Înv) Miasmă. 7 smp (Înv) Exalații care, după medicina veche, erau emanate de sânge sau de unele umori și produceau tulburări ale creierului. 8 smp (Med; înv) Tulburări ale creierului (isterie, ipohondrie) produse de vapori (7). 10 smp (Rar) Factori care provoacă tulburări ale minții.

vapor² sn [At: GOLESCU, Î. 79 / Pl: ~oare, (înv 1, 2) ~uri sn, (îvr 1, 2) ~i sm / E: ngr ῶαπόρη, it vapore, fr vapeur] 1 Navă propulsată cu ajutorul unei mașini cu aburi. 2 (Pgn) Navă propulsată cu ajutorul unei surse proprii de energie. 3 (Reg; șîs ~ cu aburi) Locomobilă (cu abur). 4 (Reg) Epitet depreciativ pentru un cal masiv.

VAPÓR¹, vapori, s. m. (De obicei la pl.) 1. Corp în stare de agregare deosebită de cea lichidă și de cea solidă, la temperatură mai joasă decît temperatura critică a substanței care-l constituie; stare de agregare gazoasă a unei substanțe, care la temperatura și presiunea normală se găsește în stare lichidă. V. abur. Casa și-o ridicase în primul an, cînd își cumpărase batoza de treier cu vapor. MIHALE, O. 413. [Bozan] sta întins pe pămînt, înălțîndu-se din el vapori fierbinți. SAHIA, N. 34. ◊ (Franțuzism) Cal-vapor = cal-putere, v. cal. Dincolo, urlau motoare cu mii de cai-vapori. C. PETRESCU, R. DR. 37. 2. Emanație, efluviu, tărie. (Atestat în forma articulată vaporile) [Ședea] dormitînd sub vaporile vinului de Chipru. HASDEU, I. V. 83. – Pl. art. și: (f., neobișnuit) vaporile.

VAPÓR s.m. (De obicei la pl.) Substanță aflată în stare gazoasă când temperatura e sub temperatura critică; abur. ◊ Cal-vapor = cal-putere. [< fr. vapeur, lat. vapor].

vapor m. 1. abur: vapori de apă, vapori de iod; 2. aburi de apă întrebuințați ca putere motrice: prima mașină propriu-zisă cu vapori a fost construită în 1767 de mecanicul englez James Watt. ║ n. corabie pusă în mișcare cu vapori: a pornit cu vaporul.

*vapór n., pl. oare (fr. vapeur, „abur” ca s. f. și „vapor” ca s. m., d. lat. vápor, vapóris, abur; it. vapóre). Corabie (bastiment) cu abur: vapor transatlantic. („Vapoare” se numesc în special cele cu zbaturĭ, ĭar cele cu élice „probele”). S. m. pl. Abur: mașina cu vaporĭ. Cal-vapor. V. cal. V. și abur și corabie.

vapóri (aburi) s. m. pl.

vapór (substanță) s. m., pl. vapóri

VAPÓRI s. pl. abur. (~ii sunt un agent termic.)

VAPORI s. pl. abur. (~ sînt un agent termic.)

vapór (-óri), s. m. – 1. Gaz, abur. – 2. (S. n.) Vapor, barcă. – Mr. pampore. It. vapore, fr. vapeur; mr., din ngr. παμπόρι. – Der. vaporiza, vb. (a se evapora); vaporizator, s. n. (aparat care produce vapori); vaporos, adj. (diafan, străveziu).